Student de 10: injecţie suedeză pentru medicinişti

Jonas Ekdahl (în albastru) a avut 10 pe linie în anul III, cel mai greu an pentru medicinişti.

Jonas Ekdahl se numără printre cei 2.400 de străini de la Universitatea de Medicină şi Farmacie. Deşi învaţă într-o limbă străină, el a ajunsă să obţină note mai bune decât studenţii români.

La Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu" (UMF) sunt 2.400 de studenţi străini, dar dintre toţi, suedezul, de 22 de ani, Jonas Ekdahl, din anul IV, este „de departe cel mai bun şi mai determinat, are rezultate mai bune decât studenţii români care învaţă în limba lor maternă", spune profestorul universitar doctor Anca Buzoianu, decanul Facultăţii de Medicină Generală din cadrul UMF. La linia pentru străini a UMF se predă în engleză.

Cum a ajuns Jonas să dea la medicină?

„Am printat toată lista profesiilor existente pe faţa pământului şi am stat şi m-am gândit bine ce mi-ar plăcea să fac o viaţă întreagă! Am decis că medicina e cea mai potrivită pentru mine şi aşa mi-am ales drumul!", explică tânărul. El a făcut cel mai mare liceu de stiinţe naturale din Goteborg, în Suedia, şi a fost unul dintre cei mai buni elevi la chimie şi biologie. „La noi nu există pasiune pentru olimpiade aşa cum există în România. La noi concursurile astea sunt un fel de joacă pe care tinerii nu se prea înghesuie s-o practice", spune Jonas. Dar dragostea pentru aceste discipline a fost cea care l-a făcut să aleagă medicina din toată lista de zeci de profesii printată în timpul liceului. Întrebat de ce nu a urmat medicina în Suedia, studentul a spus:  „Acolo, în ciuda notelor foarte mari pe care le-am avut în liceu, ar fi trebuit să aştept doi ani ca să pot intra pe locuri fără taxă".

10 pe linie

„Jonas a dat dovadă de o atitudine exemplară în toţi anii univesitari, iar faptul că a termiant anul III cu 10 pe linie spune multe. Nu ştiu dacă ştiţi, dar în medicină, anul III este cel mai greu dintre toţi anii de studiu. S-a implicat în toate activităţile extracurriculare, şi mi-a dovedit că are pasiune pentru această profesie", a precizat decanul Facultăţii de Medicină Generală, Anca Buzoianu. Jonas primeşte bursă, ceea ce face ca el să plătească 2.500 de euro taxă de şcolarizare, în loc de 5.000 de euro. Bursa acoperă 50 % din taxa lui anuală de şcolarizare. „Îmi doresc ca Jonas Ekdahl să urmeze şi cariera universitară în România, pentru că are acest drept. Cetăţenii europeni au aceleaşi drepturi ca şi cei români, iar din acest an Jonas va trebui să înveţe oricum şi româna pentru că se va confrunta cu pacienţii în spitale. E un student atât de bun încât realmente îl aşteptăm cu drag printre noi. Dacă ar fi să-i dau un sfat, i-aş spune să urmeze chirurgia, pentru că are aptitudini reale în această specializare", a mai adăugat decanul Anca Buzoianu.

Prietenii sunt tot ce are mai bun

Tânărul se simte bine în România. Şi-a făcut câţiva prieteni cu care merge la o sala sport din  cartierul Zorilor, unde obişnuieşte să înoate. Când vine vorba de prieteni, faţa lui Jonas se luminează cu totul. E fericit cu prietenii lui, colegi de an, la UMF, germanul Sendooran Sathizaseelan şi canadianul de origine română, Iulian Ionescu. „Ne place să studiem. Avem aceleaşi preocupări şi mai mult decât orice, ne place muzica tuturor. Şi eu şi Sendoran am studiat pianul şi iubim muzica. Eu am studiat în plus clarinetul şi saxofonul", spune Jonas. Dintr-un colţ al camerei, Sendooran îl completează surâzănd: „Frumuseţea muzicii vine din faptul că nu trebuie să gândeşti prea mult, pur şi simplu, trebuie să simţi ritmul şi să te laşi în voia lui".

Canadianul Iulian e şi el obişnuit cu concertele de muzică clasică de pe vremea când era la Braşov, locul naşterii sale. Cei trei prieteni se amuză copios când vorbesc  despre şcoală. Pentru ei şcoala e prilej de bucurie. „Adunăm toate cărţile de care avem nevoie la începutul anului. Dăm cam 400 de euro pentru cărţile necesare şi apoi ne punem pe treabă", spune Iulian. Sendoran explică însă un lucru esenţial: „Medicina nu se poate face doar cu o bună memorie. Dacă nu înţelegi sensul termenilor, uiţi totul rapid, după primul examen. În schimb, dacă înţelegi ce înveţi, poţi face legături mentale şi corelaţii absolut indispensabile". Jonas intervine şi el în discuţie şi adaugă: „De fapt cum învăţăm noi? Luăm rezumatele profesorilor, luăm cărţile de specialitate, dicţionarele de medicină şi cu internetul în faţă pentru confruntarea tuturor surselor ne apucăm de studiu. Ne trebuie cărţi şi informaţii aduse la zi, mereu, pentru că altfel riscăm ca ceea ce învăţăm să fie deja depăşit la finalizarea studiilor. Cred că medicina are o frumuseţe aparte tocmai pentru că e o provocare profesională continuă, pentru că întâlneşti, vezi şi trăieşti experienţe noi în fiecare zi".