Strigoi şi vrăji de dragoste, în noaptea Sfântului Andrei

La sate, gospodarii ung în această noapte tocurile geamurilor şi ale uşilor cu usturoi.

Superstiţiile din această noapte se leagă de vrăji făcute în dragoste, de strigoii vii şi morţi care bântuie casele oamenilor, precum şi de lupii care se adună în haite şi vorbesc. Ardelenii ung, în această noapte, tocul uşilor şi al ferestrelor cu usturoi, pentru a se apăra de spiritele malefice.

Potrivit etnologilor, noaptea Sfântului Andrei are rădăcini foarte vechi. „În această perioadă, se sărbătorea Anul Nou dacic, cunoscut sub denumirea de Dionisiacele Câmpeneşti. De asemenea, tot la sfârşitul lunii noiembrie era fixată sărbătoarea Saturnaliilor Romane", explică etnologul Janeta Ciocan. „Sărbătoarea Sfântului Andrei a fost fixată de creştini în noaptea de 29 spre 30 noiembrie", adaugă etnologul.

Legendă derivată din scrierile biblice

Se spune că sfinţii Petru şi Andrei, pe lângă faptul că erau pescari, aveau şi turme de oi. „Atunci când l-au urmat pe Isus, cei doi au lăsat turmele de oi în grija câinilor. Câinii au fost însă alungaţi de alţi oieri şi lăsaţi să se sălbăticească", spune Janeta Ciocan. Potrivit legendelor care circulă în tot Ardealul, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, Sfântul Andrei binecuvântează lupii, pentru ca aceştia să se poată înmulţi şi le dă dezlegare la pradă. „Obiceiurile de Sfântul Andrei diferă de la zonă la zonă, de la sat la sat, ba chiar de la familie la familie. În principiu, oamenii nu scot în această noapte gunoiul din casă şi nu împrumută foc. Se spune că, în noaptea acestui sfânt, lupoaicele umblă din casă în casă încercând să mănânce cărbuni încinşi din sobele oamenilor. Astfel, animalele sigur vor procrea", adaugă etnologul.

Haosul pune stăpânire pe pământ

„Potrivit legendelor populare, în această noapte, haosul pune stăpânire pe pământ. Se spune că strigoii, vii şi morţi, deopotrivă, bântuie gospodăriile oamenilor. Strigoii morţi ies din morminte, iar cei vii - care, de fapt, sunt sufletele oamenilor adormiţi - pleacă din case în căutarea altor spirite malefice", completează Janeta Ciocan. Aceasta povesteşte că, în toate satele din Ardeal, în această noapte gospodarii ascund meliţele şi coasele în locuri doar de ei ştiute. „Strigoii vii se întâlnesc, spune legenda, la intersecţii de cărări şi se bat cu coasele şi cu limbile meliţelor. Dimineaţa abia se văd urmele, dar oamenii nu ştiu de unde au apărut acestea, nu ţin minte nimic", mai spune Ciocan.

Fetele îşi află ursitul

Tot în noaptea Sfântului Andrei, fetele nemăritate îşi pot afla ursitul. „În satele din zona Clujului, de exemplu, fetele nemăritate coc ceea ce se cheamă turta lui Andrei, din apă, făină şi cât mai multă sare. Postesc cât e ziua de lungă, iar seara mănâncă turta fără să bea apă. Noaptea, vor visa un bărbat care le va da să bea apă, iar acela va fi ursitul lor", spun etnologii. În alte părţi ale Ardealului, fetele merg noaptea, cu o lumânare, la fântână, iar apa va oglindi chipul ursitului. „Eu aveam vreo 16 ani când mi-am văzut ursitul în apa din fântână. Era de noaptea lui Sfântul Andrei. M-am dus cu maica mea la fântână, cu o lumânare şi m-am uitat în apă. Am văzut un chip de bărbat nu tare frumos, dar aşa o şi fost, acela mi-o devenit soţ", îşi aminteşte Anuţa Onea din satul maramureşean Breb, ajunsă la vârsta de 87 de ani. Femeia povesteşte că, an de an, în această noapte, unge toate tocurile geamurilor şi ale uşilor cu usturoi, la fel şi tocul uşii de la grajdul animalelor, pentru ca strigoii să nu-i calce bătătura.

„Credincioşii nu au de ce să se teamă!"

Potrivit purtătorului de cuvânt al Mitropoliei Ortodoxe a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Bogdan Ivanov, superstiţiile nu au de-a face cu credinţa. „Un om credincios nu se teme. Superstiţiile sunt străine spiritului creştin", este de părere Bogdan Ivanov.