Sorin Lupu a ajuns din mină, pe scena operelor din Europa

Clujeanul este un exeplu viu al zicalei „Niciodată nu e prea târziu”. După ani de zile petrecuţi în mină, Sorin Lupu a urcat ca solist pe scena marilor opere din Europa.

Îi era jenă să cânte, chiar dacă avea voce de tenor. Sorin Lupu nu visa în tinereţe că va ajunge să interpreteze roluri principale în arii celebre de operă, pe marile scene ale Europei. Pe atunci, era un simplu absolvent al Liceului de Transporturi, repartizat ca şi mecanic de locomotivă la o mină din Paroşeni, în Valea Jiului. Se întâmpla în 1988. Au urmat zece ani, cât a lucat în cadrul Regionalei CFR. De la minerit la operă a fost cale lungă pentru clujean, însă talentul şi perseverenţa l-au propulsat în faţă.

La îndrumările unchiului său artist, a urmat apoi Şcoala Populară de Artă. Atunci a avut ocazia să cânte prima dată în faţa unui public. Nu a uitat nici acum nodul uscat ce i s-a pus în gât şi moleşeala ce l-a cuprins dintr-o dată. De atunci, acelaşi lucru se întâmplă de fiecare dată când urcă pe scenă, în rolul Ducelui de Mantua sau al lui Alfredo Germont.

12 roluri principale

În 1999, Sorin Lupu a intrat la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, în clasa profesorului Vasile Boldor. „El şi soţia mea sunt persoanele care m-au susţinut şi m-au ajutat să ajung unde sunt acum”, spune artistul. Încă din timpul facultăţii, solistul a avut roluri pe scena Operei Naţionale din Cluj, chiar înainte de absolvire. Solistul a urcat prima dată pe scenă în 2001. De atunci, a adunat 12 roluri principale în opere ca „Rigoletto”, „Carmen”, „Boema” sau „Traviata”. „Cred că m-a calificat nu neapărat talentul, cât perseverenţa de a urca pe ierarhia profesională. Trebuie să ai nervii tari să faci faţă”, spune artistul.

Rolul  care l-a consacrat a fost cel al Ducelui de Mantua din „Rigoletto” a lui Giuseppe Verdi. „E foarte greu să te descurci pe scenă. Sunt atâtea date de care trebuie să ţii cont. Depinzi de parteneri, de dirijori, de regie. În momentul în care cânt, e ca şi cum aş fi deasupra mea şi m-aş manipula”, descrie tenorul sentimentele care-l încearcă pe scenă. De-a lungul carierei, Sorin Lupu a avut şansa să urce pe marile scene ale Europei, pe lângă cele naţionale. „În ţară, am cântat pe toate marile scene, înafară de Iaşi şi Constanţa. Am fani care vin la Cluj din Braşov sau Satu Mare pentru a mă urmări în spectacole”, adaugă artistul.
Marele vis al solistului este să-şi ajute copiii să urmeze o carieră artistică. „Fiul mai mare, Mihai, este violoncelist, studiază la Liceul de Muzică, iar cel mic, de patru ani, îşi doreşte să devină dansator şi pianist”, conchide Sorin Lupu.

Întrebări şi răspunsuri

Care a fost evoluţia spectatorilor de operă, în cei nouă ani de activitate pe care-i aveţi ?

În 2001, când am venit era puţină lume în sală. Până în 2005-2006 fluxul a crescut tot timpul. Din 2006 încoace însă, spectatorii s-au rărit din nou, mai ales la unele producţii, care nu prind la public.

Credeţi că opera este destul de accesibilă maselor?

Nu văd ce ar putea fi mai accesibil decât faptul că poţi să intri în Operă îmbrăcat casual (lejer-nr). De exemplu, am invitat odată un om care săpa şanţuri, la un spectacol de-al meu. La sfârşit, mi-a explicat toată acţiunea.

Ce-i place
Să lucreze acasă, în grădină, să se dea cu bicicleta, să taie lemne, să crească iepuri. „În general, îmi place liniştea, probabil trebuie să compenseze acusticii de pe scenă”.

Ce nu-i place
„Nu-mi place viteza în care trăim în ziua de azi. Nu îmi plac oamenii care nu au coloană vertebrală”.