PORTRET/ Simion Moguţ. Portarul care a adus singurul trofeu al „Şepcilor Roşii“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În urmă cu 45 de ani, portarul „Ştiinţei“ a apărat poarta studenţilor în finala de Cupă pe care clujenii au câştigat-o cu scorul de 2-1 în faţa echipei Dinamo Piteşti. Simion Moguţ a început să joace fotbal de la vârsta de 5-6 ani, când, copil fiind, se strecura în arena pe care juca echipa locală, Minaur Zlatna.

Dacă la început în loc de balon folosea o cârpă, la vârsta de 12 ani şi-a făcut cu propriile mâini o minge de fotbal, din cizmele aruncate de bunică. „Era o minge un pic mai mare decât cea de handbal, dar mai mică decât una obişnuită. Am făcut-o dintr-o băşică de porc pe care am acoperit-o cu bucăţele de piele luată din cizmele aruncate de bunica“, îşi aminteşte clujeanul acum în vârstă de 77 de ani. Cu mingea pe care o avea, Simion organiza partide de fotbal în cartier, meciuri la care veneau zeci de băieţi dornici să joace.

Debut la Chimica Târnăveni

Peste câţiva ani, tânpărul Moguţ s-a mutat la Târnăveni pentru a urma studiile liceale. Aici a fost chemat să joace pentru Chimica Târnăveni, formaţie care ulterior s-a desfiinţat. A urmat armata la Câmpina, iar odată cu ea o nouă şansă pentru talentatul portar.

Simion Moguţ a fost chemat să joace pentru Dinamo Câmpina, echipa de la care ulterior a fost transferat la echipa de juniori a lui Dinamo Bucureşti.
„S-a terminat armata şi atunci am plecat de la Dinamo. De aici m-am transferat la Dinamo Târgu-Mureş, o echipă bună în Divizia C. De aici am plecat la Poli Timişoara după care am ajuns la „U“ Cluj, pe atunci „Ştiinţa““, povesteşte Simion Moguţ. Era anul 1959, când tânărul în vârstă de 27 de ani îmbrăca tricoul Universităţii.

Primul meci şi-l aminteşte la perfecţie. „Am făcut 1-1 la Petroşani, după un meci în care noi am condus. S-a dat un penalty, iar arbitrul a tot fluierat până când Jiul a egalat. A fost un aranjament“, spune zâmbind fostul portar.

Şampanie din Cupa României

În anul 1965, după un parcurs foarte bun al studenţilor în Cupa României, „Şepcile Roşii“ au ajuns în finala pe care urmau să o dispute cu Dinamo Piteşti. „Eram foarte marcaţi de rezultatele bune pe care le-am avut în acel an şi am jurat că vom juca pentru a câştiga, respectiv să o facem pe „U“ să câştige primul trofeu. A fost un meci foarte greu, pe care l-am jucat pe stadionul Republicii. Am condus cu 2-0, iar în final s-a terminat 2-1. La final eram toţi foarte fericiţi“, îşi aminteşte Simion Moguţ.

După meci a urmat o petrecere într-un restaurant din capitală, după care întoarcerea cu avionul la Cluj. „Au venit foarte mulţi oameni să ne întâmpine pe aeroport. A fost o atmosferă de nedescris. Toţi erau fericiţi... Ce n-aş da să mai trăiesc acele clipe“, oftează idolul „Şepcilor“.

Ce-i place

„Îmi plac oamenii serioşi care prezintă încredere şi se ţin de cuvânt. De asemenea îmi mai plac excursiile atât în ţară cât şi în străinătate”, spune goal-keeperul.

Ce nu-i place

„Nu-mi plac politicienii pentru că nu se ţin de cuvânt atunci când promit lucruri. Au fost foarte multe cazuri în care aşteptările mi-au fost înşelate”, mărturiseşte portarul.

Ce alt sport aţi fi practicat?
Dacă nu jucam fotbal, alegeam tenisul sau să schiez. Nu era important dacă e sport de performanţă, ci să faci mişcare. Sportul e foarte important pentru organismul uman.

De care coleg din echipă v-aţi ataşat cel mai mult?
Paul Marcu, Mihai Adam şi Traian Georgescu. Erau şi ei studenţi ca mine, oameni serioşi şi foarte respectaţi în oraş. Marcu era student la chimie, Adam la Politehnică, iar Georgescu la medicină.

PROFIL
NĂSCUT: 18.04.1933, Zlatna, judeţul Alba
STUDII: Facultatea de Mecanică din cadrul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca
PASIUNE: Excursiile

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite