Un clujean a umblat să-şi caute fratele în Siberia, până la graniţa cu China

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Simion Bilac ține în mână ziarul „Bucovina strămoșească”, unde s-a scris în 1962 despre momentul în care și-a revăzut fratele.
Simion Bilac ține în mână ziarul „Bucovina strămoșească”, unde s-a scris în 1962 despre momentul în care și-a revăzut fratele.

Originar din acea parte a Bucovinei care acum se află în Ucraina, pentru Simion Bilac o mare parte din copilărie s-a desfăşurat în timp de război. În urmă cu aproape 50 de ani, acesta a străbătut zeci de mii de kilometri pentru a-şi vedea fratele.

Spune despre el că a fost „un copil fără copilărie“. A ajuns în Cluj mai mult din întâmplare, acum vreo 60 de ani. Aici şi-a întemeiat mai târziu o familie şi, la vârsta senectuţii, povesteşte cu mult drag despre cei cinci nepoţii şi doi strănepoţi cu care a fost binecuvântat.

„După un sfert de veac“

Nea’ Bilac îşi păstrează cu grijă amintirile. Poze cu familia, prieteni, şi zeci de fotografii alb-negru cu echipele pe care le-a antrenat în tinereţe sunt ţinute într-un sertar din dormitorul său. A fost mulţi ani antrenor al echipelor de fotbal şi handbal de la Clujana.

Poate cea mai dragă amintire a lui Simion Bilac o reprezintă un ziar îngălbenit de timp şi ros pe margini. Este un număr din „Radeanska Bukowina” (Bucovina strămoşească - trad.) din 13 august 1962. Pe a treia pagină a ziarului stă scris, cu titlu mare, „După un sfert de veac“. Sub aceste cuvinte se găseşte o poză cu doi bărbaţi povestind unul cu celălalt şi povestea a doi fraţi care s-au reîntâlnit.

În poză sunt Simion Bilac la 33 de ani, împreună cu fratele său, Dumitru. „Acest articol a fost făcut de un ziarist, în Storojineţ, după ce m-am văzut prima dată cu fratele. Am fost la el în Siberia, în Belogorsk, undeva la graniţa cu China. Apoi ne-am întors să îşi cunoască familia, să vadă locurile unde s-a născut. Ne-a aşteptat multă lume în gară, neamuri, prieteni“, spune Simion Bilac.

Simion și Dumitru Bilac

Poza cu Simion (stânga) și Dumitru Bilac apărută în articolul cu titlul „După un sfert de veac”

Până în Siberia a mers cu trenul. Drumul a durat „mult de tot, poate mai bine de o săptămână“, din câte îşi aduce aminte. Fratele lui era ceva „şef mecanic pe macara“ şi locuia într-un apartament cu două camere. Simion l-a chemat „acasă“, dar Dumitru era deja aşezat la casa lui. Avea nevastă şi copil.

În loc de „poftă bună“

„Când ne-am întâlnit ne-am pus pe bocit amândoi. Nu mai ţin minte ce am povestit cu el. Am povestit lucruri mărunte. Ţin minte că am plâns şi că ne-am strâns în braţe“, spune el. Dar Bilac îşi mai aduce aminte de încă un lucru. Câteva cuvinte care acum descriu foarte bine acele vremuri în Rusia şi pe care le-a auzit la prima cină mâncată împreună cu fratele lui.

„Cumnată-mea era medic internist acolo. Nu ştia româneşte. Când ne-am aşezat la masă n-o spus poftă bună, o zis ceva în ruseşte. L-am întrebat pe Dumitru ce-o zis iar el mi-a răspuns să n-o bag în seamă. L-am întrebat încă o dată. Abia apoi mi-a tradus. În loc de poftă bună, nevasta lui a spus «trăiască Partidul Comunist, trăiască Stalin». Asta mi-a zis“, îşi aduce aminte Bilac.

Click pe imagine pentru a vedea care este distanța dintre Cluj (România) și Belogorsk (Rusia)

Cluj Belorgorsk

Întrebări şi răspunsuri

Cum a ajuns în Siberia fratele dvs?
Ştiam că am un frate, chiar dacă fuseserăm despărţiţi de mici, când eu aveam vreo şapte ani. Eu am crescut cu bunica, el cu tata. După ce am ajuns la o vârstă m-am gândit să îl caut. Nişte rude din Storojineţ mi-au spus unde se află. Însă, nici după ce ne-am văzut nu mi-a povestit prea multe despre cum a ajuns acolo. Ce ştiu e că a ajuns cu războiul.

Cum aţi primit „urarea“ soţiei sale când vă aflaţi la masă?
Alea erau vremurile. Aşa gândeau unii. Mie nu mi-au plăcut comuniştii şi am avut de îndurat din cauza asta. Prin anul ’57, după protestele din Budapesta, am avut chiar o acţiune anticomunistă la Cluj. Am împărţit prin oraş afişe scrise cu creion chimic, copiate la heliograf, cu un text de protest care se chema „Comunişti, slugoi ai Moscovei“. Am fost aproape prins.

Ce-i place

I-a plăcut întotdeauna sportul. În tinereţe a antrenat mai multe generaţii de tineri fotbalişti şi baschetbalişti ai clubului Clujana. Chiar şi la vârsta înaintată pe care o are încă mai face exerciţii acasă şi nu pierde niciodată ocazia să iasă la plimbare atunci când e vreme bună. „Nu am mai fost la doctor de un an şi ceva. Și atunci, din motive de bătrâneţe. Mi-a plăcut întotdeauna sportul şi cred că de aceea mă ţine încă sănătatea”, explică Simion Bilac

Ce nu-i place

Privind în urmă îşi aduce aminte cu amărăciune de felul în care familiile au fost destrămate de război. „Aşa erau vremurile acelea. Pe mine m-au luat de pe stradă ruşii, în timp ce mă jucam fotbal împreună cu alţi tineri, şi ne-au dus să lucrăm la un lagăr de transit din Focşani. Am fost scăpaţi de un ofiţer român. Bunica mea nu a ştiut nimic de mine două săptămâni”, îşi aduce aminte Bilac.

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite