Cluj: Catherine Millet, scriitoare: „Sexualitatea e un subiect ca oricare altul“
0
Autoarea unuia dintre cele mai controversate romane contemporane, „"Viaţa sexuală a Catherinei M.", a vorbit despre modul în care abordează subiectele tabu, dar şi despre condiţia artistului pe timp de criză. Scriitoarea a obţinut, la sfârşitul săptămânii, titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca. La prima impresie Clujul i s-a părut primitiv fondatoarei Art Press - una dintre cele
Adevărul: Preşedintele Universităţii de Arte şi Design Cluj-Napoca Ioan Sbârciu a afirmat că şcoala de artă de la Cluj se bate pentru locul întâi cu cea din Leipzig, ce părere aveţi?
Catherine Millet: Competiţia poate fi o stare de emulaţie. Eu, în calitate de cetăţean francez, pot spune că am auzit mai des vorbindu-se despre şcoala de la Leipzig decât cea de la Cluj, dar sunt convinsă că lucrurile vor evolua.
Sunteţi pentru a doua oară la Cluj, care e prima impresie pe care v-a lăsat-o Clujul?
Când am ajuns la Cluj, noaptea, ţin minte că am văzut o căruţă condusă de un personaj cu o căciulă cu blană şi mi-am zis că vin să vorbesc de artă contemporană aici, săraca de mine. Apoi am venit în această sală, unde timp de două ore am vorbit unui public numeros, extraordinar.
Ce artişti contemporani români se află în momentul de faţă, în opinia dumneavoastră, în topul internaţional?
Chiar am aflat că a avut loc recent aici o expoziţie al artistului Dan Perjovschi, e un artist contemporan, care apare destul de des în expoziţiile internaţionale. E un artist foarte bun, după părerea mea. Am mai publicat un articol în Art Press despre Iosif Kiraly, un artist ce se bucură de mare recunoaştere internaţională.
Care e lucrul care v-a impresionat, ca artist, în Cluj-Napoca?
Nu sunt un artist (râde). Ceea ce mă frapează este această şcoală, faptul că funcţionează în această clădire veche , foarte frumoasă, solemnă de-a dreptul (Casa Matei-nr), dar fără discuţie şi de calitatea acesteia.
Care este diferenţa între modul în care îşi vindea un artist opera în anii `70 faţă de ce se întâmplă acum?
Artiştii înşişi se ocupă mult mai mult de comercializarea operelor, faţă de cum o făceau în anii `70. Artiştii sunt mult mai mult comercianţi, faţă de cum era în trecut. Cred că ei nu mai reprezintă acea viziunea romantică legată de artist.
În ce măsură poate contribui arta în eliminarea aşa zisei criză financiară?
Ceea ce observăm acum în Franţa este că piaţa artei amortizează criza financiară. În ceea ce priveşte persoanele potente financiar am observant o lipsă de încredere în ceea ce priveşte domeniul imobiliar, nu acelaşi lucru se poate spune despre artă. Piaţa artei nu a fost afectată de criză, poate doar într-o foarte mică măsură.
Când sexualitatea capătă o formă de artă şi când depăşeşte această limită?
Sexualitatea e un subiect ca oricare altul, totul depinde de talentul artistului care transformă subiectul în artă. Cred că dacă cartea pe care am scris-o a stârnit interesul publicului nu este pentru că am scris despre sex, nu neaparat. Unii ar fi putut s-o considere o operă pornografică printre altele de acest gen, însă eu am vorbit într-un anumit fel despre sexualitate.
Şi totuşi cartea a fost intens controversată
Reacţiile mediilor revoluţionare sunt, după părerea mea împotriva liberalizării exprimărilor şi mentalităţilor. La modul general cred că subiectul e mai accesibil faţă de acum câţiva ani, însă rămâne un nucleu de oameni cărora le este frică de acest lucru şi care se manifestă cu multă violenţă.
Cum reuşeşte să supravieţuiască o revistă de artă, la un asemenea nivel, chiar şi în condiţiile economice actuale?
Supravieţuim pentru că suntem destul de vechi, destul de bătrâni şi asta cred are mare importanţă. Revista este complet independentă din punct de vedere financiar. O parte din venituri vin din publicitate, iar restul din abonamente. Câţiva ani buni am făcut eforturi pentru a creşte numărul de abonaţi şi datorită acestor abonamente, putem, practic, să supravieţuim.
Se spune că revista pe care o conduceţi a ajuns la nivelul la care poate să ridice sau să coboare cota unui artist, cum reuşiţi acest lucru?
Eu nu cred că e chiar aşa şi vă spun de ce. Sunt de părere că piaţa artei nu ţine cont de critici. Noi facem anumite alegeri care sunt diferite de cele pe care le face piaţa. În Art Press puteţi găsi articole despre artişti foarte cunoscuţi, colecţionari celebri, dar veţi găsi şi articole despre artişti, la fel de importanţi, dar care nu sunt în sistemul comercial. Ne dorim să păstrăm acest echilibru.
Ce aţi reuşit să schimbaţi, totuşi, prin intermediul revistei Art Press?
Am avut posibilitatea să intervenim în dezbaterile ideologice. Art Press are o anume particularitate. Vorbim despre artă, dar şi despre literatură sau politică. Cred că influenţa noastră a fost posibilă în momentul în care s-a constat o creştere a antisemitismului în Franţa. Am participat la dezbateri extrem de punctuale legate de acest aspect şi am avut mare eficienţă.
În ceea ce priveşte artiştii din Franţa, ce contribuţie au aceştia în ceea ce priveşte proiectele urbanistice?
E greu de dat un răspuns, pentru că e defapt o problemă. Cred că artiştii care intervin în spaţiul public sunt afectaţi de presiunea exercitată de factorul politic. De multe ori în momentul în care proiectul de urbanism a ajuns la final, li se cere doar să facă decorurile. Şi de multe ori opera lor e prost întreţinută. Artistul e plătit, face opera, după apoi nimeni nu se mai ocupă de ea şi se deteriorează.
Cum îl apreciaţi pe Brâncuşi, îl consideraţi român sau francez?
Mi-a fost pusă o întrebare asemănătoare şi în ceea ce-l priveşte pe Eugen Ionesco. Eu cred că aparţine ambelor culturi. E clar că în Franţa, Brâncuşi ne interesează şi atunci vrem să ştim şi de unde vin arta lui şi descoperim că aparţine şi culturii româneşti. Practic cred că acesta e rolul artei, de a creea anumite punţi între diverse culturi.
Carte de vizită
Catherine Millet este unul din cei mai influenţi oameni de cultură din lume, fondatoare a revistei Art Pres, una din cele mai cunoscute publicaţii de gen din lume. Ca publicist, ea a cunoscut succesul în 2001 prin cartea autobiografică, "Viaţa sexuală a Catherinei M.", un adevărat success literar, dar scriere care a stârnit şi numeroase controverse în Franţa. Cartea s-a bucurat de nu mai puţin de 47 de traduceri şi s-a vândut în peste două milioane şi jumătate de exemplare. A fost curator în cadrul unor bianele celebrea precum cea de la Paris sau Sao Paolo.
Se încarcă comentariile...
