SERIAL ADS: Poveşti de cartiere / Mărăştiul şi hoştezenii

Cartierul clujean Mărăşti

„ADS Cluj" continuă serialul despre semnificaţiile ce stau în spatele denumirilor cartierelor oraşului. Trecutul unuia dintre cele mai vechi cartiere ale Clujului, Mărăşti, este strâns legat de cei care l-au locuit aproape 200 de ani şi alimentau oraşul cu legume: hoştezenii.

Hoffstadt. Hostati. Hoştezeni. Trei cuvinte care au legătură între ele şi vorbesc despre trecutul unei categorii aparte de clujeni: hoştezenii. Ei erau grădinari pricepuţi şi pe vremuri asigurau pieţele Clujului cu legume şi fructe proaspete. Erau cu sutele, iar acum mare lucru dacă mai găseşti câte două-trei hoştezence care vând legume, într-o zi, în Piaţa Mihai Viteazul sau în cele din cartiere.

Erau foarte respectaţi, educaţi şi credincioşi. Din păcate, comuniştii le-au distrus casele şi le-au luat pământurile. Gest care i-a rănit enorm. Mulţi nu au putut îndura şi s-au sinucis.

Despre hoştezeni, istoricii au numai vorbe alese. Spun că sunt germani la origine aduşi de unguri în secolul al XVII-lea, în Cluj-Napoca. „Hoştezenii sunt o populaţie germanică la bază, probabil din Tirol. Au fost aşezaţi pe actuala Cetăţuie, străzile Emil Racoviţă şi Gruia erau locuite de aceştia. După 1790 au fost nevoiţi să coboare şi să se aşeze pe locul unde se află acum cartierul Mărăşti, deoarece pe Cetăţuie se amenaja locul pentru armată. Iar armata e armată, nu discută. Le-a luat pământurile. Atunci erau câteva sute de hoştezeni", povesteşte istoricul Gheorghe Bodea.

Mărăşti, printre primele cartiere

Primele trei cartiere ale Clujului, care înconjurau Cetatea, au apărut după construirea zidurilor Cetăţii, adică prin secolul al XV-lea. „Acestea se numeau Hoffstadt, în sensul de suburbie în germană, şi erau trei: Hoffstadt-ul Unguresc, adică Mărăştiul, Hoffstadt-ul „De peste Ape" situat în actuala zonă a străzii Horea şi Hoffstadt-ul Mănăştur, situat în zona străzii Calea Moţilor. Germanul hoffstadt înseamnă gospodărie ţărănească, ogor sau fâneaţă îngrădită. Românii îi numesc pe grădinarii din Mărăşti hoştezeni, iar maghiarii, hostati", explică istoricul Lukács József.

După ce au coborât de pe Cetăţuie, hoştezenii au locuit în Mărăşti aproape 200 de ani. Trăiau din cultivarea zarzavaturilor, fiind principalii furnizori de legume ale oraşului. Acolo au stat până în a doua jumătate a secolului al XX-lea, când comuniştii le-au dărâmat casele cu buldozerele şi prin anii '80 au construit blocuri în loc. „Comuniştii i-au distrus. Am întâlnit şi am vorbit cu hoştezeni bătrâni care nu mai puteau suporta durerea pierderii caselor şi a pământurilor şi s-au spânzurat", mărturiseşte Bodea.

SERIAL ADS: Poveşti de cartiere/ Mănăştur. Monostor. Mănăstire

După 1965 se hotărăşte că trebuie reorganizat Clujul. Istoricul Tudor Sălăgean spune că, având de ales între Mărăşti şi Mărăşeşti, cele două victorii româneşti din vara 1917, autorităţile au preferat prima variantă. Mărăşeşti era, în epocă, denumirea unor ţigarete populare fără filtru. „Cel care a propus ca Mărăştiul să poarte acest nume a fost academicianul clujean Ştefan Pascu. Pascu a propus, iar tovarăşul Nicolae Ceauşescu a aprobat. Înainte cartierul nu avea niciun nume", adaugă Bodea.

În actualul Mărăşti au fost aduse prin secolul al XVII-lea vreo 20-30 de familii de „haiduci" sau hajdú. „Aceştia erau hăitaşi, un fel de cowboy ai Europei Centrale din acea vreme, oameni călare, înarmaţi, care trăiau din hăituitul animalelor. Nu aveau nicio legătură cu sensul românesc de haiduc. Ei l-au ajutat pe principele Transilvania Ştefan Bocskay, iar acesta le-a acordat anumite libertăţi şi i-a adus în Cluj, în zona cartierului Mărăşti, şi la Turda", susţine Lukács József.

„Bunicul avea o pivniţă în care putea intra trenul"

Iuliana Vigh, unul dintre puţinii hoştezeni rămaşi, îşi vinde legumele în Piaţa Mihai Viteazul. Clujeanca avea 8 ani când comuniştii i-au luat părinţilor ei calul din bătătură şi utilajele cu care lucrau pământul.

Energică, politicoasă, aşa am găsit-o pe Iuliana Vigh, o hoştezeancă în vârstă de 60 de ani, în Piaţa Mihai Viteazul. Se trezeşte cu noaptea în cap şi merge de trei ori pe săptămână în piaţă ca să-şi vândă legumele. Marţea, joia şi sâmbăta. Cultivă legume ca părinţii şi bunicii ei. Regretă că niciunul dintre copiii ei, acum mari şi la casa lor, nu continuă tradiţia, căci pământul e o moştenire.

„După 1991 am primit înapoi pământul, însă nu toţi hoştezenii l-au primit. La cele 3,5 hectare am adăugat tot atâta pământ, cumpărat de la rude. O mare parte din pământuri se află în Fânaţele Clujului", spune Iuliana Vigh, care locuieşte acum în cartierul Iris, după ce a stat câţiva ani buni în Gheorgheni.

Lucra ca inginer mecanic la Combinatul de Utilaj Greu (CUG), întreprindere construită în locul unor case ale hoştezenilor. CUG s-a închis în 1997. Atunci avea 45 de ani, iar cum nimeni nu a vrut să o angajeze pe motiv că e prea „bătrână", femeia s-a apucat de cultivatul legumelor, îndeletnicire de care s-au ocupat bunicii şi părinţii ei.

„Nu suportam umilinţa"

Casa bunicilor ei de pe 21 Decembrie 1989 (fostă Lenin şi fostă strada Maghiarilor), în care s-a intrat cu buldozerele în anii '80, avea o pivniţă uriaşă. „Bunicul avea o pivniţă în care putea intra trenul. Putea depozita acolo sute de kilogarme de legume. Tare drag i-a fost pământul. Avea 85 de ani şi, deşi avea tot ce-i trebuia, tot lucra în grădină cu o săpăligă. Ca să-şi ude legumele, a construit, după un model bulgar, o roată cu care scoatea apă din Canalul Morii", povesteşte Iuliana Vigh.

Părinţii ei s-au căsătorit în 1950, iar banii lor de nuntă au intrat toţi în gospodărie. „În 1959, când aveam 8 ani, i-am văzut pe comunişti cum au intrat în curte şi spre disperarea părinţilor au luat tot. Utilaje cu care se lucra pământul. Până şi calul l-au confiscat. Şocul a fost mare. Mulţi hoştezeni nu s-au putut împăca cu gândul. Unii au făcut atac de cord, iar alţii s-au sinucis", mărturiseşte Iuliana Vigh.

După ce le-au demolat casele, femeia povesteşte că copiii hoştezenilor au făcut carte. Au învăţat şi la facultate. „Nu vroiam să merg cu părinţii în Piaţa Mihai Viteazul fiindcă nu suportam umilinţa. Clienţii ziceau că eşti agricultor şi te plasau undeva jos, la baza societăţii. Acum eu mi-am format propria clientelă, compusă şi din elite", afirmă hoştezeanca.

Azi, cei mai mulţi hoştezeni trăiesc în cartierul Bulgaria.