Cluj: REMEMBER 23 August, între sărbătoare şi nervi
0
Clujenii care au trăit pe viu manifestările prilejuite de Ziua Naţională a Republicii Socialiste România au păreri foarte diferită despre cum se desfăşura aceasta.
De la „foarte enervant” la „atmosferă sărbătorească”, clujenii care au trăit pe viu sărbătorile din 23 August în perioada comunistă fac o radiografie a zilelor dinainte şi de după cea mai importantă zi a României între 1944 şi 1989.
„Atmosfera de la 23 august era una sărbătorească, mai ales că erau două zile libere. La Cluj, distracţia preferată a oamenilor era să meargă la Hoia, să frigă cârnăciori, să bea o bere. Întreg oraşul era pustiu, puteai merge oriunde cu maşina. Cei care aveau maşini făceau drumuri repetate spre Hoia, unde îi duceau pe oameni”, spune istoricul Gheorghe Bodea.
Fără îndoială, cel mai important moment al zilei era reprezentat de spectacolul grandios care avea loc, an de an, pe stadion. Printre responsabilii cu detaliile acestei manifestări se numărau profesorii de educaţie fizică, cei care aveau datoria de a-i alege pe participanţi. „Era foarte enervant, pentru că răspundeam de tot. Era vacanţă şi trebuia să alegem copiii pe care să îi aducem şi să facem selecţii. Trebuia să fie copii frumoşi, înalţi, să corespundă «standardelor». Vreme de aproape o lună, făceam repetiţii peste repetiţii, mai întâi fiecare profesori cu elevii săi, apoi toţi la un loc. Totul trebuia să iasă perfect”, îşi aminteşte Anamaria Pop, profesoară de educaţie fizică.
Şi artiştii aveau de lucru de ziua naţională, dar mulţi profitau de vacanţă şi efectuau turnee prin lume, spune Victor Bercea, fost director al Casei de Cultură a tudenţilor, actual director al clubului cultural „Observator”. „Am fost de multe ori la manifestările de 23 de August, ca participant. Era o adevărată nebunie, o atmosferă apăsătoare, o zi în care oamenii se gândeau mai degrabă la mici şi bere decât la defilări. Din fericire pentru mine, nu se punea prea mare bază pe studenţi cu acea ocazie, astfel că nu de puţine ori am sărbătorit 23 August, prin muncă şi mai ales distracţie, în turnee în alte ţări”, îşi aminteşte acesta.
La rândul său, Ucu Bodiceanu, coordonator de programe la Casa de Cultură Municipală, spune că 23 august reprezenta un chin pentru toată lumea: „Pentru toată lumea, 23 august era o corvoadă. Atât pentru organizatori, cât şi pentru participanţi. Eu am prins sărbătoarea în ambele ipostaze. În copilărie, am prins chiar şi defilările cu care alegorice, dar s-a renunţat apoi la ele. Ca organizator, era mult de muncă, se pregătea totul cu mult timp înainte, trebuia să fie «ca la carte».”
Nimic special în 1989
Ultima sărbătoare de 23 august, cea din 1989, nu a fost deloc deosebită faţă de celelalte, spun clujenii care au luat parte la ea. „Ne era lehamite de tot, dar nu aveam ce face. În plus, nu ştiam ce urma să se întâmple peste câteva luni”, povesteşte Anamaria Pop. „Măcar de ştiam că era ultima manifestare, că ne-am fi bucurat”, o completează Ucu Bodiceanu.
Controverse
„Actul de la 23 August”, când Româania a decis să se alăture armatei Uniunii Sovietice, întorcând armele împotriva Germaniei naziste, rămâne şi astăzi cel mai controversat moment istoric al României. A fost numit puci, lovitură de stat, insurecţie şi revoluţie. Cei din extrema dreaptă l-au considerat ca pe o trădare din partea regelui, iar comuniştii au pretins că ei au fost principalii actori ai despărţirii de Germania. Cert este că evenimentul a dus la scurtarea războiului cu aproximativ şase luni. Din 1948, 23 August a devenit ziua naţională a României şi a rămas aşa până în 1990, când a fost înlocuită cu de 1 Decembrie.
După 20 de ani, tot la mici şi bere
La fel ca în perioada comunistă, pădurea Hoia a fost preferată şi astăzi de clujeni pentru relaxare. Spectacolele folclorice de odinioară au fost înlocuite, însă, cu manelele care răsună din boxele maşinilor.
„Era foarte frumos în perioada comunistă aici. Se organizau spectacole, venea foarte multă lume. După defilare, tot Clujul se aduna aici”, spune Hilda Costea, profesoară de istorie, care a ales să îşi petreacă ziua de astăzi în aer liber. „Veneam aici, că se găseau mici pe 23 August. Evident, după mergeam la defilare, că eram obligaţi să participăm”, îşi aminteşte şi Ileana Crişan, fostă muncitoare la fabrica Sinterom. Alături, familia Banyai pregăteşte masa - grătare, cârnăciori şi mici. „Venim şi noi să ne amintim de cum erau locurile acestea pe vremuri”, zâmbeşte Jenö Banyai, în timp ce ascultă „programul artistic” ce răzbate dintr-o Dacie - e drept, nou-nouţă - maneaua „Lacrimi şi suspine”, care se repetă obsesiv.
„Fac şi azi exact acelaşim lucru pe care îl făceam acum 20 de ani. Mă relaxez. Niciodată nu m-am dus la manifestările de 23 august”
Dumitru Predescu, medic
„Nu mai ţin bine minte ce făcea, cred că mergeam la pădure. Azi o să mă duc la ştrand cu copilul”
Ciprian Pantiş, informatician
„Sărbătoream, mâncam bine, ne distram. Era tare bine. Acum, stăm şi muncim de dimineaţă până seara”
Oprica Mitru, vânzătoare
CITEŞTE AICI TOATE ŞTIRILE DIN CLUJ
Urmăreşte ştirile din Cluj pe Twitter ori prin RSS sau contactează-ne prin e-mail ori Yahoo! Messenger folosind butoanele din stânga
Se încarcă comentariile...
