Profesionistul Ioan Conţ pregăteşte o şcoală naţională de pompieri

Lucrează de peste trei decenii printre stingătoare. De 20 de ani a strâns pompierii într-o asociaţie naţională.

După şcoală a început să lucreze la combinatul de pielărie şi încălţăminte Clujana. A coordonat remiza de pompieri. Din 1987, de când centrala pielăriei pe Ardeal şi Banat s-a mutat la Cluj, s-a ocupat de câteva sute de pompieri din aproape 100 de fabrici din industria textilă.

Focuri zilnic

Viaţa de pompier civil nu era uşoară nici atunci. Pe lângă instruirea periodică de la locul de muncă, angajaţii trebuiau să desfăşoare în permanenţă activităţi de prevenire. Cu şefii formaţiunilor de pompieri de intreprindere avea întâlniri trimestriale. „Niciodată acestea nu erau suficiente. Incendiile în industria de pielărie erau un fapt cotidian“. În anii ’80 a ars aproape în totalitate instalaţia de lăcuit de la tăbăcărie, înregistrându-se numeroase pagube. Erau zilnic incendii uşoare.

Recunoaşterea meseriei

După Revoluţie şi-a reunit toţi colegii de breaslă într-o asociaţie. I-au spus Federaţia Naţională a Pompierilor din România. Prima victorie nu s-a lăsat prea mult aşteptată. A obţinut în 1993 recunoaşterea oficială a meseriei de pompier, reuşind înscrierea profesiei în nomenclatorul meseriilor. Se mândreşte cu codul 000110. Până atunci erau doar „personal de deservire generală şi servicii“. I-a certificat imediat pe cei peste 35.000 de pompieri, care lucrau la acea oră în fabricile din ţară sau la consiliile locale. În biroul său din centrul oraşului era zilnic coadă. Pentru instruirea tovarăşilor se documentase în mai multe ţări europene, asupra modului de funcţionare a sistemului de intervenţii de urgenţă. La noi era o muncă de pionierat.

Sistemul de pregătire şi de funcţionare era bine pus la punct, înainte de Revoluţie. Astăzi nu crede că mai sunt 7.000 de persoane în sistem. Nu că n-ar fi nevoie de personal calificat. Incendiile în zonele izolate, în firme şi sate sunt la ordinea zilei. Crede că e mult de lucru în acest domeniu. Pompierul trebuie să înveţe în fiecare zi. Testele anuale sunt obligatorii în acest domeniu. Acum şi pretenţiile sunt mai mari. Cei care sting focuri trebuie să aibă cunoştinţe de fizică, chimie, psihologie, salvare, mediu, instalaţii speciale şi de utilizare a calculatorului.

Profil
Născut. 15 decembrie 1954, Cluj
Studii. Şcoala Tehnică, profil Mecanică
Experienţă. Şeful formaţiei de pompieri de la Combinatul de pielărie şi încălţăminte Clujana
Familie. Căsătorit, un copil

Ce îi place
Că oamenii au un respect deosebit pentru meseria de pompier, că sunt conştienţi de rolul pompierului în societate şi de importanţa activităţii de prevenirea incendiilor.

Nu îi place
Că unii patroni tratează cu superficialitate activitatea de prevenţie. Din păcate, doar de frica legii mai apelează la profesionişti, pentru asigurarea măsurilor de prevenţie.

Întrebări şi răspunsuri
De ce ar fi nevoie de o şcoală naţională de pompieri?
I.C.: Cererea de persoane calificate este uriaşă. Potrivit legii, fiecare comună are nevoie de o formaţiune de pompieri. Aceste persoane angajate sau în curs de recrutare necesită o calificare laborioasă.

Ce putem învăţa din istoria pompierilor?
I.C.: Că trebuie să iubeşti meseria, să te dedici apărării vieţii semenilor. Să te perfecţionezi în permanenţă. Ar mai fi important şi să recuperăm vehiculele de acţiune vechi, navele şi trenurile de pompieri, măcar pentru muzeu.