Primar sub şapte şefi de stat (FOTO/ VIDEO)

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ionel Fărcaş, primarul comunei Apahida, localitate-satelit a Clujului, este edil-şef de pe vremea lui Maurer şi Chivu Stoica. După o pauză de 16 ani a fost reales primar, în 1996. Dacă îşi va încheia mandatul curent cu bine, primarul de la Apahida va sărbători 40 de ani la primărie!

Anticamera primarului, agitată de câţiva cetăţeni matinali, duce la o sală încăpătoare, cu tricolor încreţit pe perete, şi diplome înrămate alături. După biroul lung, din lemn de mahon, Ionel Fărcaş îşi ocupă scaunul de edil, impunător ca un şef vechi de 40 de ani. O faţă de o seriozitate englezească, cu un zâmbet neaoş românesc, gesturi largi şi discurs clar, pătrunzător.


O diplomă care recunoaşte meritele primarului

Meseria lui: primar. A fost, pe rând, sub şapte şefi de stat: Gheorghe Maurer, Chivu Stoica, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu. A apucat telefonul cu manivelă, ce-ţi făcea legătura „după ce-ţi picau toate plombele din gură”, primăria fără fax şi imprimantă, şi rapoartele umflate către activul judeţean de Partid. A fost membru de partid, a jucat după cum au cântat comuniştii, dar apahidenii l-au reales primar, la şase ani de la Revoluţie, şi bine au făcut, spun ei. De la primul mandat, început în 1957, cu o pauză de aproape 16 ani, Ioan Fărcaş a fost reales, în 1996, primarul comunei Apahida, judeţul Cluj. În total, la finalul prezentului mandat, Fărcaş, în vârstă acum de 75 de ani,  va cumula 40 de ani petrecuţi în fotoliul de la Primărie.

Biroul de la mansardă

La 13 kilometri de Cluj-Napoca, Apahida se întinde de-a lungul Drumului Naţional 16, ce duce la fabrica Nokia, din Jucu. Casele zugrăvite în culori vii, cu antene parabolice atârnând pe acoperiş, au fost ridicate lângă şinele vechi de cale ferată, unde şi acum mai stau câteva vagoane de marfă, lăsate să ruginească sub cerul liber. Paleta de culoare este completată de vânzătorii aşezaţi pe marginea drumului sub cojoace de primăvară, de după mese burduşite de ridichile roşii, mari cât pumnul, şi ceapa de un verde crud.


Cu căruţa prin Apahida

În mijlocul satului, un grup de ţigani se înghesuie în faţa pieţei de legume improvizată. „Domn’ primar îi bun. Ajută oamenii”. La zece metri, o femeie gârbovită de bătrâneţe, îşi dă şi ea cu părerea. „Îi bun, doamnă, îi bun primaru’. Ne-o făcut străzi, ne dă ce poate şi el”, spune Ileana Lorincz. E aproape de vârsta primarului.

O casă cu mansardă şi geamuri termopan găzduieşte sediul primăriei. În curte, o grădină cu flori şi piatră fină, şi un foişor din lemn, răcoros pe timp de vară. Biroul lui Ionel Fărcaş e sus, la mansardă.

La intrare, o diplomă de merit, pe care scrie „Topul fermierilor 2007”, stă chiar sub o icoană mare, cu un Iisus îngenuncheat în Grădina Ghetsimani. Din mansarda primarului, comuna îşi ascunde străzile lăturalnice neasfaltate, dar trecute pe lista „de făcut” a edilului. Asta, plus alte câteva proiecte europene ce aşteaptă finanţarea.

image
image


Apahida este o comună limitrofă Clujului

Edil-şef pe vremea comuniştilor, Fărcaş a ieşit în faţa membrilor de partid, să-şi impună punctul de vedere. Împotrivirea faţă de legea sistematizării, ce urma să transforme comuna într-un sat-oraş, cu blocuri de beton de câteva etaje, adevărate ghetouri pentru clasa muncitoare ce trebuia mutată din satele din apropiere, l-a costat continuitatea mandatului. Presiunile au început să apară, iar în cele din urmă, în 1980, Ionel Fărcaş a fost înlăturat de pe scaunul de primar.

Comunismul

Administrarea unei localităţi înainte de Revoluţie semăna mult cu vremurile capitaliste. Şi atunci, dar şi acum, problemele unui primar porneau întotdeauna de la contradicţiile cu şefii de la putere, sau cu partidul. „Pe atunci, orice investiţie pe care o începeai, trebuia să o termini în trei ani. Ca şi acum, Apahida era un fel de zonă metropolitană a Clujului. Am reuşit să introduc apa şi canalizarea, gazul, şi să extind cu un etaj şcoala din comună. Când am fost înlăturat de la primărie, după 25 de ani de realizări, m-am simţit stingherit”, povesteşte acesta.

image

Ionel Fărcaş despre o viaţă de primar

Viaţa de primar în perioada comunistă însemna producţie maximă pe hârtie, şi cifre îngroşate. „Trebuia să raportăm măcar 30.000 de kilograme de sfeclă la hectar. De regulă, umflam suprafeţele pe hârtie, ca să acopere ceea ce aşteptau statisticile lor”. În ceea ce priveşte bugetul, acesta era stabilit de la Centru. „Cifrele şi planul de investiţii era stabilit tot de către partid. Nu se prea repartizau banii. Te bazai pe ce aveai aici”, îşi aminteşte primarul.

Reales după 16 ani

În perioada în care nu a fost primar, Ionel Fărcaş a fost şef de sector la firma de salubritate Salprest. În 1996, la propunerea unor membri din Uniunea Social-Democrată, a candidat din nou. „Am îmbătrânit odată cu comunitatea. Da, eram un fost comunist, dar legea lustraţiei o face, după mine, alegătorul. Şi se pare că nu m-a judecat, întrucât apahidenii m-au preferat tot pe mine, în detrimentul celorlalţi 10-11 contracandidaţi”.

Fărcaş a câştigat al doilea mandat de după Revoluţie ca şi candidat independent, după care a trecut în rândul liberalilor, când s-a format alianţa D.A. „De când mă ştiu, am fost mai liberal din fire”, spune edilul.


Localnicii din Apahida sunt cunoscuţi pentru legumele vândute la marginea şoselei


Indiferent de culoarea politică, Ionel Fărcaş a încercat să fie de partea cetăţenilor. Are în fiecare localitate din comună câte un birou, pe care îl vizitează o dată pe săptămână. „Eu nu am niciodată un program fix. Mă opresc cu ei pe drum când au o problemă, mă mai duc şi pe la ei pe acasă, le mai trimit, de sărbători, felicitări. Oamenii văd o legătură între mine şi ei. Dacă te vei închide într-un birou, nu e bine. Nu este nicio reţetă prin care îi determini pe oameni să te realeagă. Cred că despre asta este vorba”, spune acesta.

Totuşi, a făcut şi el compormisuri: „Compromisul meu este acela că, oricât ai ieşi de independent şi validat, ai nevoie de sprijinul consiliului. Sigurul lucru care nu-mi place este acela că partidul se amestecă în adminstraţie şi te dirijează, te condiţionează”.

Capitalismul

În 1996, în comuna-satelit a Clujului erau puţine firme, ici-colo câte un punct de dezmembrări auto. Acum, pe raza comunei funcţionează 600 de firme mari şi mici, de la fabrica de ambalaje de carton Rondocarton la producătorul de termopane Rehau şi numeroase reprezentanţe ale unor mărci de maşini. Apahida se numără printre localităţile sunt incluse oficial în zona metropolitană a Clujului. „În ultimii ani au fost construite aproape 2.000 de apartamente, dintre care şapte-opt sute sunt deja ocupate”, evidenţiază primarul.

În camera unde oficiază căsătoriile

image
image

Locuitorii beneficiază de o şcoală pe trei niveluri, cu 24 de săli de clasă, o sală de sport modernă, şi străzi asfaltate. Primăria a reuşit să atragă şi fonduri SAPARD, în valoare de un milion de euro, din care a fost finanţată canalizarea din Apahida şi Sânicoară.

De-o parte şi de alta a Drumului Naţional, străduţele se ramifică înspre câmpul satului, iar peisajul rural este din ce în ce mai evident. Lângă biserica din lemn a satului, veche din 1806, câţiva apahideni s-au adunat pe uliţa neasfaltată. Este cealaltă faţă a comunei, unde străzile sunt din pământ, pietruite de localnici.


Biserica de lemn din Apahida

Costică Olari, un sătean sprinten, negricios la faţă, se bagă repede în vorbă când vine vorba de primar. E puţin supărat, că locuieşte chiar pe uliţa neasfaltată, şi îşi strică maşina în fiecare zi. „Nu au fost asfaltate niciodată. Da’ primaru’ îi gospodar bun. Atâta că ar fi bine să avem şi noi străzile asfaltate. Totuşi, dacă puneam pe altu’, nu se făcea atâtea”. Bărbatul îşi reia apoi drumul, resemnat.

image
Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite