Părintele Nicula, Schindler de sub Feleac

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Preotul Alexandru Nicula
Preotul Alexandru Nicula

Împreună cu episcopul greco-catolic Iuliu Hossu şi cu scriitorul Raoul Şorban, preotul Alexandru Nicula, ajuns acum la 97 de ani, a participat la salvarea a sute de evrei în 1944. Preotul Nicula a fost naşul de botez a zeci de evrei care s-au creştinat de teama deportării, iar pe alţii a reuşit să-i treacă graniţa din Ardeal în Regat.

A fost secretarul episcopului Iuliu Hossu, a făcut studii la Strasbourg şi Paris şi a suferit în temniţă pentru credinţa sa. Nu a acceptat însă niciodată detenţia spiritului. Este povestea lui Alexandru Nicula, un preot care şi-a riscat viaţa şi libertatea pentru a salva de la pogrom evreii din Cluj-Napoca.

Ajuns acum la venerabila vârstă de 97 de ani şi 70 de ani de la hirotonisire, preotul povesteşte cu greutate despre cele trei perioade de detenţie, surghiunul şi ruperea de familie pentru că a refuzat să treacă la ortodoxism. „În 1935, am absolvit Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Cluj-Napoca. Am fost angajat ca secretar al episcopului Iuliu Hossu. Tot el a fost cel care m-a învăţat că toate, dar absolut toate în viaţă se întâmplă cu un anumit scop", povesteşte Alexandru Nicula.

Licenţiat la Paris

Clujeanul nu a ocupat decât vreme de doi ani funcţia de secretar al episcopului, deoarece, în 1937, tânărul preot a luat calea străinătăţii. „Am plecat la Strasbourg, pentru că acolo era cea mai vestită facultate de teologie. Din păcate, în 1939 Hitler a declanşat războiul, iar clădirea internatului a fost demolată. De altfel, exact în acel loc se află, astăzi, Parlamentul European", spune preotul.

Astfel, în 1939, a ajuns la Universitatea Catolică din Paris. „Ministerul de Externe mi-a acordat viza de studii, iar un an mai târziu am reuşit să-mi susţin licenţa şi să mă întorc acasă", completează bătrânul. În perioada 1940-1946, preotul a lucrat la Cancelaria Episcopală din Cluj, după care a fost numit protopop al Clujului.

Naş de botez

Un episod important din tumultuoasa viaţă a părintelui se leagă de anul 1944, când, din solidaritate cu evreii clujeni, i-a ajutat pe aceştia să scape de pericolul de a fi deportaţi, trecându-i graniţa din Ardealul de Nord, cedat Ungariei în 1941, în România, aflată dincolo de Feleac. „Îmi amintesc că într-o singură noapte au fost strânşi vreo 200 de evrei din oraş, cei mai influenţi şi bogaţi din comunitate. Aceştia au fost închişi într-o clădire de pe strada Iaşilor", rememorează părintele Nicula.

Alexandru Nicula îşi duce bătrâneţile printre cărţi şi amintiri Foto: Thomas Câmpean

Alexandru Nicula îşi duce bătrâneţile printre cărţi şi amintiri Foto: Thomas Câmpean

Potrivit acestuia, unii evrei, de teamă de a nu fi deportaţi, au preferat să treacă la creştinism. „Nu voi uita niciodată noaptea în care au fost prinşi şi închişi cei aproximativ 200 de evrei din Cluj. Vestea ne-a şocat, şi pe mine, dar şi pe episcopul Hossu. Ne-am hotărât imediat să intervenim. Eu personal am mers la clădirea în care erau închişi evreii chiar a doua zi dimineaţă", îşi aminteşte preotul. El spune că nu s-a temut nicio clipă pentru viaţa sa. „Când am intrat în sala aceea mare, unde erau ţinuţi evreii, mulţi s-au târât efectiv spre mine în genunchi, implorându-mă să-i salvez. Nu-i puteam lăsa fără să încerc măcar să-i ajut. Nu toţi s-au creştinat de teamă. Cred cu tărie că unii au trecut la catolicism din credinţă. Episcopul Hossu i-a botezat, iar eu le-am fost naş de botez", explică bătrânul.

Părintele a reuşit, prin intervenţiile numeroase inclusiv la Ion Antonescu, să demonstreze că unii evrei erau deja botezaţi greco-catolici. „În jur de 100 de evrei au scăpat, din acel lot, de deportare. Pe alţii, i-am transportat cu maşinile peste graniţă, pentru a-i feri de pericole", adaugă preotul nonagenar.

Trecuţi cu maşina peste graniţă

„Nimeni nu contestă meritele preoţilor greco-catolici Hossu şi Nicula, de a încerca şi chiar salva evreii din Cluj de la moarte sigură, însă afirm cu tărie că un evreu nu îşi reneagă niciodată credinţa", spune, în replică, preşedintele comunităţii evreieşti din Cluj, Robert Schwartz.

Totuşi, din acea perioadă, există documente potrivit cărora câteva zeci de evrei clujeni s-ar fi creştinat. Mărturie în acest sens stă şi urmaşul unei cunoscute familii de evrei din Cluj-Napoca, judecătorul Vasile Grunea. „Tatăl meu îmi povestea că episcopul Hossu, împreună cu părintele Alexandru Nicula şi scriitorul Raoul Şorban, a reuşit să treacă cu maşinile episcopiei familii întregi de evrei graniţa cu Regatul, dincolo de Feleac", arată judecătorul.

„Episcopul, dar şi părintele Nicula şi scriitorul Şorban au trimis numeroase memorii prin care susţineau cauza evreilor clujeni, inclusiv adresate lui Ion Antonescu. Din întregul judeţ Cluj, au fost deportaţi în jur de 10.000 de evrei. Dintre aceştia, 10% au fost salvaţi de la deportare de către membrii Bisericii Greco-Catolice, în frunte cu episcopul şi cu părintele Nicula. Dintre cei deportaţi, doar 30 - 40% s-au întors acasă", mai spune Grunea.

Alexandru Nicula (dreapta), alături de un coleg de şcoală, la Paris

Alexandru Nicula (dreapta), alături de un coleg de şcoală, la Paris

Recunoştinţa rabinului

Printre evreii pe care a reuşit să-i scape de deportare în 1944 s-a aflat o figură marcantă a evreilor din România, dar şi de peste Ocean. Este vorba de Moshe Carmilly-Weinberger. El a fost ales în 1936 în funcţia de rabin-şef al comunităţii evreieşti de rit neologic din Cluj, care număra, la acea vreme, în jur de 18.000 de membri. Acesta a depus eforturi uriaşe pentru a-i scăpa pe evreii din Cluj de pericolul de a fi deportaţi. „Raoul Şorban l-a ajutat pe Moshe să obţină inclusiv o întrevedere cu Iuliu Maniu, care i-a oferit 1.200 de vize de intrare în ţară pentru evreii refugiaţi din Cluj", îşi aminteşte părintele Nicula.

De altfel, despre ajutorul dat de biserică, rabinul stabilit ulterior în Statele Unite ale Americii scrie detaliat într-una dintre cărţile sale: „În acele vremuri grele şi tulburi, când era cea mai mare nevoie de ajutor, doi episcopi din Transilvania, Iuliu Hossu şi Marton Aron, primul greco-catolic, al doilea romano-catolic, au oferit un exemplu de umanitate". Potrivit lui Moshe Carmilly-Weinberger, trecut în nefiinţă anul acesta, la 26 iunie, episcopul Iuliu Hossu şi părintele Nicula au întocmit chiar şi o chemare adresată românilor din Ungaria pentru ajutorarea evreilor.
Moshe Carmilly-Weinberger l-a contactat, după Revoluţie, pe părintele Nicula, care s-a retras între timp la Dej, pentru a-i oferi ajutorul. În semn de mulţumire, rabinul i-a oferit inclusiv un fel de pensie în valoare de 100 de dolari pe lună, invocând faptul că părintele este foarte bătrân, a suferit foarte mult şi este neajutorat". „Normal că am refuzat. Tot ce am făcut în viaţă a fost pentru a-mi ajuta semenii. I-am spus clar lui Weinberger: un singur lucru din cele trei enumerate de el era adevărat, faptul că eram foarte bătrân", spune, perfect lucid, în ciuda vârstei, preotul. 

Schindler, un simbol

Oskar Schindler a ajuns un simbol pentru toţi cei care şi-au riscat viaţa sau libertatea în perioada celui de-al doilea război mondial pentru a salva evrei de la deportare. Schindler (1908-1974) a fost un industriaş german care şi-a pus în pericol viaţa pentru a salva de la moarte 1.200 de evrei. Povestea sa a fost ecranizată în 1993 de Steven Spielberg în filmul „Lista lui Schindler", câştigător a şapte Premii Oscar.

"Nu voi uita niciodată noaptea în care au fost prinşi şi închişi cei aproximativ 200 de evrei din Cluj. Ne-am hotărât imediat să intervenim. Mulţi s-au târât efectiv spre mine în genunchi, implorându-mă să-i salvez."
Alexandru Nicula 97 de ani

Graniţa României, la sud de Cluj-Napoca

Între anii 1940 şi 1944, partea de nord a Transilvaniei s-a aflat sub administraţia Ungariei horthyste, în urma Dictatului de la Viena. În această perioadă, Clujul s-a situat geografic în imediata apropiere a graniţei cu România.

Potrivit mai multor studii istorice, mii de evrei au scăpat de persecuţia autorităţilor horthyste trecând în zona Clujului frontiera cu România. Deşi aliat cu Germania nazistă, regimul de la Bucureşti a fost mai tolerant cu evreii decât cel de la Budapesta.

Salvatorii Hossu şi Şorban

Iuliu Hossu (1885-1970) a fost una dintre cele mai proeminente figuri ale greco-catolicismului din România, în secolul trecut. Episcop de Cluj-Gherla, el a citit în 1918 proclamaţia de Unire de la Alba Iulia în faţa adunării populare. În timpul celui de-al doilea război mondial a activat la Cluj pentru salvarea evreilor din oraş de la pogrom. După război, s-a opus desfiinţării Bisericii Greco-Catolice, fapt pentru care a fost închis. În 1969 a fost numit, în secret, cardinal.

Raoul Şorban (1912-2006) a fost un intelectual transilvănean - critic de artă, scriitor, pictor, eseist - care s-a făcut remarcat în cel de-al Doilea Război Mondial prin implicarea în salvarea evreilor din Ardealul de Nord de la Holocaust. Pentru aceasta a primit titlul de „Drept între popoare" din partea statului Israel. După război, atitudinea sa anti-maghiară i-a atras numeroase critici.

Dat la şcoală pentru că era slăbănog

Preotul (stânga), alături de un amic evreu (centru) în anii ’40

Preotul (stânga), alături de un amic evreu (centru) în anii ’40

Alexandru Nicula s-a născut la Târlişua, Bistriţa, la 14 februarie 1913, într-o familie de ţărani. „Ai mei au spus că sunt prea slăbănog pentru munca câmpului, aşa că m-au dat la şcoală la nouă ani", povesteşte preotul. A absolvit două facultăţi de teologie, una la Cluj şi alta la Paris, şi a fost hirotonisit acum 70 de ani. În 1948 a fost arestat pentru prima oară, pentru că a refuzat să treacă la ortodoxism. „Nu am vrut să predic comunismul, ci iubirea de Dumnezeu şi de semeni", spune preotul.

„Am fost ţinut săptămâni întregi într-un beci, iar cel care m-a salvat a fost un securist evreu, pe nume Iosif Brainert, de profesie croitor, care m-a ajutat să scriu o declaraţie frumoasă. Pardesiul cusut de el îl port şi acum", spune, zâmbind, preotul. În toamna aceluiaşi an a fost din nou arestat. „M-au întrebat direct: Ai trecut la ortodoxism? Am spus: «Nu!» M-au dus înapoi într-un beci. Au scos tot ce aveam acasă în stradă, m-au chinuit. Dar nu am dat înapoi. În cele din urmă, m-au eliberat", îşi aminteşte preotul.

Anul 1951 a adus cea de-a treia şi ultima arestare. „De data asta, am fost de-a dreptul declarat duşmanul reformei monetare. M-au dus la Bucureşti, într-un vagon de vite. Am lucrat la Canalul Dunăre-Marea Neagră, apoi la o orezărie. Am rezistat, uneori nici eu nu îmi dau seama cum", adaugă preotul.

În 1995 s-a apucat să construiască o biserică în Dej, pe care a sfinţit-o un an mai târziu. La 83 de ani a făcut naveta Dej-Cluj, pentru a preda Teologia Pastorală. Acum nu mai poate merge nici măcar la biserică. Citeşte toată ziua, îşi aminteşte de vremurile de altădată şi spune că simte că această iarnă este ultima pentru el.

"Nu am vrut să predic comunismul, ci iubirea de Dumnezeu şi de semeni. M-au chinuit, dar nu am dat înapoi."
Alexandru Nicula 97 de ani

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite