PORTRET / Adela Berindean este nebună după pompoane

Adela a făcut de două ori impresie la Campionatul Judeţean de Majorete din weekendul trecut: a câştigat locul I la senioare cu Madness UMF şi locul II la cadete cu trupa pe care-o instruieşte, Deja Vu.

La 16 ani, Adela Berindean este căpitanul celei mai titrate echipe de majorete din Europa - Madness UMF (înfiinţată în 1998). Pompoanele au intrat în viaţa Adelei în 2005, când la ea la şcoală (Ioan Bob) au venit două majorete împreună cu instructorul lor, Mihai Kiss, să înfiinţeze o trupă de cadete.

După doar un an a participat la primul său campionat european (în Italia), unde a câştigat locul patru; în 2007 (Muntenegru) şi 2008 (România) şi-a adjudecat locul trei, iar în 2009 (Franţa) a ajuns campioană europeană cu echipa de senioare, experienţă pe care a repetat-o şi anul trecut (în Bosnia Herţegovina). Din 2009, adică de când a intrat cu drepturi depline în echipa de senioare, Adela este şi căpitan al echipei, ţinând locul antrenorului, când el nu e prezent.

Antrenamente, antrenamente, antrenamente

Cu echipa de senioare, Adela se antrenează de trei ori pe săptămână: luni, miercuri şi vineri, la Sala de Sport a Universităţii de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu. De anul trecut, când, împreună cu o altă majoretă, Zsuzsanna Irella, a înfiinţat trupa de cadete a Liceul „Avram Iancu", Deja Vu, mai are două antrenamente şi cu micuţele, marţea şi vinerea. „Practic, am doar o zi liberă pe săptămână, joia", spune ea.

Deşi recunoaşte că e greu să lucrezi cu fetiţe (cadetele au între 8 şi 11 ani), nimic nu se compară cu bucuria de a le vedea pe micuţe dansând cu gura până la urechi pe scenă. Iar când eforturile lor sunt răsplătite şi cu premii - anul trecut Deja Vu a câştigat locul III la Judeţene, iar anul acesta locul II - lucrurile încep parcă se se mişte de la sine. În afară de antrenamente, Adela mai şi dansează cu Madness UMF la fiecare dintre meciurile de-acasă ale echipei de baschet masculin U Mobitelco.

Spectacolul spectacolelor

Faptul că 90% din timpul ei este ocupat de majorete nu pare s-o deranjeze. După cum n-o deranjează nici faptul că trebuie să suporte toate cheltuielile legate de participarea la competiţii - transport, cazare, masă. „Sportul acesta nu este deocamdată atât de cunoscut încât să primească sponsorizări. Dar va veni şi vremea aceea", spune Adela.

Dacă faci toate socotelile realizezi că nu e deloc simplu să fi majoretă. Participarea la concursul din Franţa, de exemplu, a costat cam 280 de euro de persoană; ca să nu mai vorbim de faptul că fetele îşi plătesc singure costumele şi cizmele - făcute, de altfel, la comandă. Adevărat că părinţii o sprijină şi o încurajează din toată inima. Lucru valabil în cazul tuturor majoretelor: s-a văzut asta cu ochiul liber la Campionatul Judeţean, desfăşurat  pe 12 martie, când Casa de Cultura a Studenţilor a fost plină până la refuz de părinţi, rude şi colegi entuziasmaţi. 

Ce-i place

Pentru Adela, nimic nu se compară cu emoţia momentelor în care intră pe scenă. „Atunci uit de toate problemele pe care le am. Nu mai există altceva decât fetele de lângă mine şi ochii publicului aţintiţi asupra noastră", spune ea, adăugând că n-ar da acest sentiment pentru nimic în lume.

Ce nu-i place

Persoanele care nu la iau în serios pe majorete, spunându-le „fetele care dau din pom-poni". Majoretele, explică ea, sunt la limita dintre dansatoare şi sportive, pentru că ceea ce fac ele presupune antrenamente serioase şi respectarea multor reguli.  

Profil

Născută: 21 august 1994, Cluj-Napoca
Studii: Elevă în clasa a X-a la Liceul „Gheorghe Şincai"
Familie: Singură la părinţi