Cluj: PORTRET - Ioana Both, profesoara de nota 10 de la Litere
0
La sfârşitul săptămânii trecute a primit premiul „Marian Papahagi“ pentru volumul „Sensuri ale perfecţiunii“. Prodecan al Facultăţii de Litere, ea nu a părăsit cariera didactică din primul an după absolvirea facultăţii.
PROFIL
Născută: 3 mai 1964, Cluj-Napoca
Studii: Facultatea de Litere, Universitatea Babeş-Bolyai, Doctor în Filologie cu o teză despre istoria ideilor literare româneşti.
Stare civilă: Necăsătorită
Cu o tradiţie în familie în domeniul ştiinţelor umaniste, dar şi „împotriva sfaturilor părinteşti“ care încercau să o îndrepte către matematică sau medicină, Ioana Both s-a îndreptat către Facultatea de Filologie, care a venit de la sine după absolvirea Liceului de filologie-istorie „Ady-Şincai“.
„Eram o tânără pasionată fără îndoială de cultură, de studii umaniste şi de aici începeau restricţiile impuse degrila opţiunilor universitare din anii ’80. Mi-ar fi plăcut Istoria Artei, dar nu mai era în admitere decât la Bucureşti şi în anul în care mi-am dat eu bacalaureatul nici nu a fost admitere”, îşi aduce aminte Ioana Both.
Profesoară din pasiune
A fost şefă de promoţie atât la liceu, cât şi la secţia Română - Franceză a Facultăţii de Litere din Universitatea Babeş-Bolyai, unde a reuşit să intre în ciuda concurenţei de circa opt candidaţi pe loc, pentru 24 de locuri în total.
„Mi-a devenit foarte clar că voi putea fi, bine şi cinstit, o profesoară în sensul cel mai simplu al profesoratului, o profesoară de limbă şi literatură română sau altceva...”, spune Ioana Both, adăugînd că s-ar putea întoarce, fără mari probleme de adaptare, la această primă meserie a ei, la elevii de vîrste mici.
Revoluţia i-a deschis drumul către universitate
Având părinţii cadre universitare, conform legislaţiei ultimilor ani ai dictaturii, nu a avut acces la concursurile pentru învăţămîntul superior sau cercetare (extrem de rare, de altfel), însă media 10 i-a permis să aleagă un post la Gherla, unde şi-a petrecut stagiul de trei ani, predând limba şi literatura română la şcoala unde învăţau şi elevele de la orfelinatul de fete al judeţului Cluj.
„Aveam în clasă fetiţe care, atunci când întindeam mâna să le mângâi în creştet, se fereau instinctiv, pentru că mîinile adulţilor care se întinseseră vreodată spre ele nu o făcuseră decît ca să le lovască. Când nu s-au mai ferit, pentru mine a fost un triumf”, spune Ioana Both.
Imediat după 1990, s-a întors în oraşul natal şi în facultatea unde a fost studentă, unde a ocupat prin concurs, pe rând, funcţii de asistent universitar, lector, conferenţiar şi profesor, ultimul titlu obţinut în 2008.
Beneficiară a unei burse fondată de Marian Papahagi
De pe vremea studenţiei, îşi aduce aminte cu admiraţie de profesorul Marian Papahagi, pe care îl cunoştea mai ales din lectura studiilor lui, devenite titluri de referinţă imediat după apariţie. După ce şi-a susţinut doctoratul, prima bursă post-doctorală a Ioanei Both a fost în cadrul programului guvernamental „Vasile Pârvan”, iniţiat la Accademia di Romania din Roma de italienistul Papahagi.
La sfârşitul săptămânii trecute, Ioana Bot, cum îşi semnează lucrările, a primit premiul „Marian Papahagi” la cea de-a doua ediţie a sa, pe care l-a împărţit cu colega sa din universitate, Monica Fekete. Volumul pentru care a primit premiul, „Sensuri ale perfecţiunii”, este un studiu de poetică istorică destinat în primul rând unui cititor specialist, dar nu numai.
Cum descrieţi meseria de profesoară ?
Îmi aduc aminte de profesoara de limba şi literatura română din liceu. În clasa a IX-a, la prima oră, ne-a spus de ce meseria de profesor este cea mai frumoasă din lume. După care, patru ani de zile, a fost o profesoară severă, adesea dificilă, iubindu-ne cu toate puterile. Cred că da, e meseria cea mai frumoasă din lume.
Ce vă aduceţi aminte despre profesorul Marian Papahagi ?
După ce aflat că am luat bursa din programul „Vasile Pârvan”, profesorul a venit acasă la începutul lui ianuarie ca să-şi ţină orele comasat şi examenele de doctorat. Mi-a spus să mă duc la el în fiecare pauză, să-mi spună ce trebuie să-mi duc cu mine, ce să-mi pun în bagaje, ce vrea de la noi, ce să transmit celorlalţi bursieri viitori care urmau să plece pe 16 ianuarie. A murit cu două zile înainte ca noi să plecăm: am aflat vestea în timp ce îmi făceam valiza pentru Roma.
Ce-i place
„Îmi place să mă bucur de ceea ce mi se dă. Asta înseamnă să am timp, să mă pot auzi gândind, să-mi pot impune ritmurile într-o zi, să mă bucur că cunosc oameni, că văd locuri noi. Îmi place enorm să citesc. Sunt un consumator de carte şi de literatură absolut înrăit. Citesc enorm pe lângă ceea ce îmi cere profesia”.
Ce nu-i place
„Ce nu-mi place este impostura. Impostura de orice fel, cu toate cele pe care le implică. Nu întâmplător, la rubrica mea în Dilemateca scriu despre cărţi impostoare. Despre cărţile care legitimează cariere, furând, plagiind, minţind – rubrica mea se numeşte «Cărţi de plastic»”.
CITEŞTE AICI TOATE ŞTIRILE DIN CLUJ
Urmăreşte ştirile din Cluj pe Twitter ori prin RSS, contactează-ne prin Yahoo! Messenger sau e-mail, vizualizează pe YouTube producţiile video realizate de redactori. Fii mereu în legătură cu redacţia prin intermediul Facebook, Hi5 sau MySpace
Se încarcă comentariile...
