Stiri din Cluj-Napoca

Este una din cele mai apreciate ceramiste din România. Talentul ei a trecut de mult timp graniţele tării, clujeanca expunând în cadrul celor mai importante evenimente de artă din lume.

Profil
Născută la 16 iunie 1946, în Cluj-Napoca
Educaţie: Universitatea de Artă şi Design din Cluj, studii în cadrul Facultăţii de Artă şi Educaţie Vizuală a Universităţii din Toronto
Experienţă: Expoziţii în Statele Unite ale Americii, Canada, Austria, Franţa, Danemarca, Letonia, Croaţia, Taiwan etc.
Starea civilă: Căsătorită, un băiat

„Nu e deloc uşor să-ţi faci un nume peste hotare. Ajungi acolo şi-ţi dai seama că nu ai nimic şi eşti nevoit s-o iei de la zero. E extrem de greu să devii apreciat dincolo, pe urmă e foarte greu, pur şi simplu, să trăieşti”, îşi începe artista povestea. Chiar dacă s-a impus ca artist şi în ţară, fiind din 1977 membră în Uniunea Artiştilor Plastici din România, a hotărât să lase totul şi s-o ia de la zero în Canada, unde a emigrat în 1987. Spune că acolo ceramica se vinde mult mai uşor, însă ca să ajungi să poţi trăi din asta, trebuie să te impui ca artist, lucru extrem de dificil mai ales pentru un emigrant.

Canadienii învaţă arta ca să scape de stres
Chiar şi aşa, un ceramist nu poate trăi exclusiv din arta pe care o face. A fost şi cazul Arinei, care a predat amatorilor de artă canadieni cursuri de ceramică: „A fost o experienţă foarte interesantă. Veneau avocaţi, profesori, oameni simpli, iubitori de artă care vroiau să înveţe arta ceramicii. Era vorba de oameni care vroiau să iasă din atmosfera lor, din rutina de zi cu zi. În plus, contactul cu lutul se spune că diminuează stresul”.

Cursanţii ceramistei deveneau, ulterior, amatori de artă, putând mai uşor distinge şi alege o lucrare de calitate, atunci când doreau să achiziţioneze una. În Canada, Arina a reuşit şi să obţină o bursă de trei luni, în cadrul Centrului Artistic Banff, una din cele mai exclusiviste „tabere” de artă din lume.

Modelele din România, mai „timide”
Arina Ailincăi şi-a dezvoltat un concept artistic propriu, realizând lucrări de artă din mulaje umane, pe care le reinterpretează apoi după o viziune proprie. „Am ales să fac asta pentru că îmi place dialogul dintre amprenta fidelă a corpului, ca un fel de martor fotografic şi ceea ce vreau să spun peste acest corp”, detaliază ceramista. Ea spune că nu-şi alege modelele după criteriul clasic al frumuseţii, aspectul cel mai important în acest sens este ca acel corp să aibă o structură interesantă. În România îşi găseşte însă mai greu modele şi asta pentru că este de părere că oamenii sunt mai puţini deschişi faţă de cei din Canada.

Ne lipsesc impresarii de artă
Majoritatea lucrărilor ei se vând în străinătate, pentru că în România, ceramica a pierdut mult teren: „Depinde unde vinzi. Dacă vinzi într-o galerie de artă, există un procentaj de compromis. În cazul meu, compromisul e că fac obiecte mai funcţionale. Însă pentru expoziţii lucrările au o încărcatură ideatică mult mai accentuată”.

Artista este de părere că în sistemul artistic din România lipseşte ramura de impresariat, ceea ce ar face ca un ceramist, spre exemplu, să-şi poată vinde mult mai uşor lucrările. „Ar trebui să existe agenţi culturali, dealeri aşa cum sunt numiţi «afară», care să intermedieze legătura dintre artist şi potenţial cumpărător”, a conchis talentata artistă.

CITEŞTE AICI CE CREDE ARINA AILINCĂI DESPRE CLUJ

Ce-i place
„Pasiunea pentru ceramică, care este şi o meserie îmi umple tot timpul. Dar sigur, atunci când nu lucrez, îmi place să citesc, să ascult muzică, de preferinţă clasică şi jazz. Sunt, de asemenea, o biciclistă înrăită. Oriunde trebuie să merg, o fac cu bicicleta. Mă relaxează mult acest lucru”, a declarat Arina Ailincăi.

Ce nu-i place
„Nu-mi place lipsa de moralitate. Mă dezgustă vulgaritatea şi lipsa unei demnităţi, în orice fel de atitudine. De pildă, tocmai din acest motiv, nu mă uit la televizor şi nici nu am unul. Nu pentru că nu-mi permit să-mi iau unul, ci pentru că nu doresc acest lucru. Prefer să ascult radio”, a mărturisit artista.