O clujeancă, voluntară pentru săracii din Tanzania şi Peru

Cristina Constantinescu (31 de ani) şi-a petrecut câteva săptămâni în zone defavorizate ale lumii. Clujeanca a fost voluntară în Tanzania, unde a săpat şanţuri pentru intorducerea apei potabile, iar de trei săptămâni s-a întors din Peru, unde s-a ocupat de educarea unui grup de copii cu vârste între 4 şi 13 ani.

„Prin voluntariat, practic, am oportunitatea să aflu despre o ţară şi din alt punct de vedere decât cel turistic, de pildă”, şi-a motivat tânăra decizia de a se implica în activităţi de voluntariat, în zone defavorizate. Cristina Constantinescu, de profesie psihopedagog la o şcoală din Huedin, s-a implicat pentru prima oară într-un program de voluntariat acum doi ani, în Tanzania.

Aici a petrecut timp de trei săptămâni alături de alţi 90 de voluntari din toată lumea, săpând şanţuri pentru introducerea apei într-o zonă rurală a Tanzaniei. „Acolo era sărăcie cruntă. Umblau cu hainele rupte, nu aveau papuci în picioare. Nu aveau ce să mănânce, decât gris fiert în lapte şi eventual fructele care creşteau în jurul casei”, a declarat Cristina Constantinescu.

A dormit în vestiarele unui stadion

Clujeanca a locuit alături de ceilalţi voluntari, pe tot parcursul programului în care a fost implicată în vestiarele unui stadion din zona unde aveau loc săpăturile.

„Am avut în Tanzania un dubiu. Nu ştiam dacă sunt în situaţia asta, din cauza faptului că sunt leneşi, de fapt. Li s-a spus atâta timp ce trebuie să facă, încât acum ei nici nu mai ştiu, de fapt, ce trebuie să facă”, este de părere psihopedagogul. Luna  trecută clujeancă s-a întors din Peru, unde a petrecut trei săptămâni, din care o săptămână a devenit pedagog pentru un grup de tineri săraci, cu vârste între 4 şi 13 ani.

„De data aceasta mi-am căutat singură, pe internet, programul de voluntariat în care să mă implic. Mi-am ales întâi ţara, apoi zona în care mi-ar conveni să fac asta”, a explicat Cristina.

A dat banii de maşină nouă pe voluntariat

Clujeanca a scos din buzunare pentru a putea fi voluntară în Peru aproximativ 2.000 de euro, din care 1.000 de euro a reprezentat costul transportului:  „Am strâns aceşti bani cu gândul să-mi înlocuiesc maşina. Nu s-a mai întâmplat, până la urmă. Am ajuns în Peru”.

Aici, Cristina şi-a exersat profesia ei de zi cu zi, aceea de pedagog, pentru câţiva tineri proveniţi din familii defavorizate.

„Munceam patru ore pe zi, după-masă de la ora 15.00. În prima parte îşi făceau temele, apoi după ore învăţau despre un anumit subiect, în cazul meu s-a vorbit despre creştinism şi viaţa lui Iisus. Nu a fost o tabără creştină, dar aşa s-a nimerit. Înainte să ajung eu acolo studiaseră toate religiile lumii”, îşi aminteşte tânăra.

Peruvienii, săraci, dar bine-crescuţi

Cristina Constantinescu susţine că, în ciuda situaţiei sociale şi financiare precare pe care o au peruanii, a fost impresionată de educaţia acestora. „N-am văzut niciun fel de bătaie sau ceartă între copii. Ba mai mult,  cei mari îi ajutau pe cei mici fără să le zică nimeni nimic”, a conchis Cristina Constantinescu.