Mircea Moisa, de cinci decenii pe scena Operei

Solistul de operă Mircea Moisa se pregătşte să-şi încheie cea de-a 50-a stagiune la Opera Română din Cluj-Napoca. A cântat de mic în biserica unde tatăl său era preot. Nici măcar Facultatea de Drept nu l-a scos de pe drumul către consacrarea internaţională ca solist de operă.

A lucrat şi ca jurist, la Parchetul din Aiud, dar numai un sezon. Atracţia pentru operă era prea puternică. S-a angajat în corul operei, iar apoi a continuat studiile superioare la Conservator. Vocea i s-a stabilizat, de la bariton, la nivelului basului. În decursul timpului, a reuşit să acopere toate rolurile de bas din literatura de operă şi genul vocal simfonic. A obţinut premii internaţionale la Barcelona, Berlin sau în Olanda.

Îşi aminteşte că după premiul catalan, în anul 1972, a fost intervievat de Max Bănuş, de la Europa Liberă. A schimbat câteva opinii cu românul din exil, căruia i-a destăinuit că nu are acces la televiziune, deşi fusese avertizat să evite interviurile. Efectul interviului difuzat de Bănuş la Europa Liberă a fost însă benefic pentru el. A fost chemat la Bucureşti, pentru înregistrări la televiziunea naţională, dar şi să cânte de Revelion pentru cuplul Ceauşescu, la vila din Primăverii. I s-a spus să pregătească „Ciobănaş cu 300 de oi”, dar nu a mai apucat să o interpreteze, la ora 2.00 fiind trimis acasă, fără explicaţii. „Ne-au ţinut într-un fel de bucătărie, venea din când în când un activist şi ne spunea care intră să cânte. Am plecat nervos şi flămând”, îşi aduce aminte solistul

Zece rude la Operă

În familia sa au fost mai mulţi angajaţi în operă. „Eram la un moment dat 10: soţia, fraţii şi rudele lor apropiate. A fost şi motivul pentru care nu am putut să rămân în Occident, în ciuda numeroaselor ocazii oferite de spectacolele susţinute de-a lungul timpului”, povesteşte Moisa. „Am reuşit să-l convingem pe fratele nostru să nu rămână, deşi la un moment dat, fiind toţi trei fraţii în vest, a insistat să ne stabilim în Occident”, îşi mai aduce aminte solistul.

A fost o întâmplare, pentru că, în principiu, nu erau lăsaţi să iasă simultan din ţară. El a refuzat să rămână. Dacă ar fi rămas în străinătate, rudele sale ar fi fost condamnate să nu mai iasă niciodată din ţară. „Dacă eram supărat, că-i făceam nefericiţi, nu mai puteam să cânt”, spune cu sinceritate Moisa.

Managementul, din rău în mai rău

Despre prestaţia managerilor instituţiei spune doar că, întotdeauna, în cazul celor 15 directori pe care i-a văzut la treabă, cel care a plecat a fost mai bun decât cel care a urmat. S-a înţeles bine doar cu trei din aceştia.
Nu-şi mai aminteşte câte roluri a interpretat. Avantajul său faţă de fratele cu care a fost coleg de clasă la şcoală şi la operă, de-a lungul timpului, a fost faptul că a rezistat tracului de pe scenă. „Aveam amândoi voce de solist. El nu a rezistat stresului psihic şi a rămas doar în cor”, spune Moisa.

Ce-i place: Că şcoala clujeană şi cea românească produc în continuare solişti valoroşi de operă. În Europa de Est, crede că România urmează după Bulgaria, într-un top al „producţiei” de cântăreţi de operă.

Ce nu-i place: Că soliştii din ziua de astăzi nu mai sunt preocupaţi pentru viaţa lor sănătoasă şi tehnicile juste de conservare a vocii. „Nu am avut niciodată certificat medical”. Că spectacolele de operă sunt pregătite superficial.

Întrebări şi răspunsuri

Care este deosebirea între publicul şi soliştii din vremea debutului dvs şi cei de astăzi?
Erau mult mai pretenţioşi, atât muzicienii, cât şi publicul. Erau producţii de calitate, cu multe premiere în stagiuni. Nu sunt un nostalgic al comunismului, dar premierul Maurer a venit în 1969 cu Aurel Duca, secretarul de partid raional, la aniversarea celor 50 de ani de la înfiinţarea Operei din Cluj. La 90 de ani, nicio oficialitate de prim rang, locală sau naţională nu a asistat la festivităţi.

Ce amintiri deosebite aveţi legate de marii solişti ai operei?
Ne întâlneam în fiecare vară la Govora, unde ne petreceam concediile. Acolo i-am cunoscut şi ne-am împrietenit cu Herlea, Ohanesian, Enigărescu.

Cum va arăta viitorul operei?

La fel, bine. Opera merge înainte. Chiar dacă sunt încă probleme cu plecarea tinerilor valoroşi.