Marinarul îndrăgostit de motociclete

Clujeanul a terminat Liceul de Marină, însă pasionat fiind de motoare a ajuns instructor auto. În ultimii trei ani, a şcolit aproape 1.000 de clujeni.

Instructorul auto-moto îşi poate învaţă elevii să şofeze, în trei limbi: română, maghiară şi engleză. Timp de un an, a fost instructor secund într-un poligon din Suedia, unde a prins gustul acestei meserii. Întors în România acum trei ani, după un curs de specializare făcut în Germania, a obţinut atestat de instructor de la Autoritatea Rutieră Română (ARR) şi, de atunci, a reuşit să şcolească aproape 1.000 de clujeni. „Aproape toţi învăţăceii mei au luat din prima examenul", spune instructorul.

Pasiunea, ca mod de viaţă

L-au fascinat întotdeauna armata şi marea, motiv pentru care a absolvit Liceul de Marină din Orşova. „Am fost departe de casă, dar mi-au plăcut anii de liceu. Tot ce am învăţat am învăţat cu drag, chiar cu pasiune", îşi începe povestea clujeanul. După liceu, a lucrat la staţia meteo de la Aeroportul Internaţional Cluj-Napoca. „La liceu am făcut şi meteorologie, aşa că acel post mi-a venit precum o mănuşă. Problema e că m-am plictisit groaznic acolo, nu am rezistat mai mult de doi ani", spune Vasile.

A lucrat, de-a lungul anilor, în diverse domenii. „Mereu am căutat agitaţie, adrenalină, zgomot. Locurile liniştite nu mă fac să mă simt bine", explică clujeanul.

Avea vreo 14 ani când a condus pentru prima oară o motocicletă. „Ţin minte că era o motoretă Carpaţi. Din primul moment m-am lăsat fermecat", recunoaşte Vasile Lucuţa. Pe urmă, în timpul liceului, îşi aminteşte cum stătea în faţa vitrinelor, admirând motocicletele expuse. „Erau expuse, în centrul Orşovei, două motociclete: Hoinar şi Mobra. Stăteam ore-n şir în faţa vitrinei şi plănuiam ca şi eu să am, cândva, o astfel de motoretă", îşi aminteşte instructorul. Visul şi l-a împlinit în urmă cu 20 de ani, când şi-a luat prima motocicletă, o Cagiva. Acum, este fericitul proprietar al unui Suzuki Bandit de 500 de centimetri cubi.

Organizează concursuri de îndemânare

Vasile Lucuţa spune că, odată cu debutul său ca instructor, şi-a găsit cu adevărat menirea. „Îmi place ceea ce fac. E o satisfacţie mare atunci când elevii mei ajung să stăpânească o motocicletă, să ia din prima examenul", spune clujeanul. În cei trei ani de când este instructor, a avut elevi din toate colţurile lumii. „E un mare avantaj că predau în trei limbi. Am avut elevi din Suedia, India, Nigeria, Camerun, Germania", adaugă Vasile Lucuţa.

În puţinul timp liber pe care-l are, organizează, la poligonul de la Polus Center, concursuri de îndemânare la care participă, de fiecare dată, circa 50 de motociclişti clujeni.

Ce-i place

Apreciază oamenii deschişi şi direcţi. „Mă feresc de cei care-mi lasă impresia că mereu caută să-mi vândă ceva, chiar să mă prostească", mărturiseşte clujeanul. Este fan al muzicii rock şi al filmelor SF, care îl deconectează. Când are puţin timp liber, îi place să gătească.

Ce nu-i place

Cu toate că se consideră tolerant şi răbdător, îl scoate din sărite mizeria care îl înconjoară. „Când spun mizerie, mă refer şi la cea care, din păcate, s-a acumulat în sufletele şi în caracterul oamenilor", arată instructorul. Îl enervează lipsa de implicare a autorităţilor în bunul mers al lucrurilor.

Întrebări şi răspunsuri

Dacă nu ar fi existat motoarele, ce hobby credeţi că aţi fi avut?

V.L.: Îmi plac animalele. Şi, cum mă fascinează caii putere, probabil că m-aş fi mulţumit cu... caii. Nu am călărit până acum, însă mă bate gândul să încerc.

Ieşiţi la pensie pe motor?

V.L.: Absolut! În cel mai rău caz, la bătrâneţe, am să înlocuiesc motocicleta cu ceea ce se cheamă un trike, adică un motor cu o roată ajutătoare, dar nu am de gând să renunţ niciodată la pasiunea mea.

Profil

Născut: 1 octombrie 1965, Cluj-Napoca.
Studii: Liceul de Marină, Orşova.
Familie: Are un băiat.