Luptătorul anticomunist Teodor Şuşman, deshumat în comuna lui Boc

Marţi şi miercuri, reprezentanţii Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului din România organizează la Răchiţele, satul natal al premierului Emil Boc, acţiunea de deshumare a luptătorului anticomunist Teodor Şuşman senior. 

Operaţiunea va fi executată de o echipă specializată în astfel de acţiuni, coordonată de către Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, implicarea acestuia fiind solicitată oficial instituţiei muzeale clujene de către urmaşii defunctului. În echipa de arheologi se mai află Paul Scrobotă, arheolog specialist şi director al Muzeului de Istorie din Aiud, Horaţiu Groza, arheolog specialist la Muzeul de Istorie din Turda, şi Marius Oprea, arheolog specialist şi coordonator al CICCR.

Grupul Şuşman din Apuseni

Grupul „Teodor Şuşman” reprezintă unul dintre cele mai importante repere ale rezistenţei anticomuniste româneşti. Denumirea grupului a fost dată de familia Şuşman din Răchiţele, care a avut un rol determinant pe tot parcursul evenimentelor desfăşurate în zona Munţilor Vlădeasa din Apuseni, în perioada 1948-1958.

Soţii Teodor şi Ecaterina Şuşman

Cauzele care au dus la constituirea grupului sunt similare celor care au determinat şi apariţia altor grupări de partizani şi au fost reprezentate de procesul de stalinizare în care a fost angajată societatea românească după cel de-Al Doilea Război Mondial. Grupul nu şi-a propus acţiuni concrete de sabotare a regimului comunist, membrii lui au fugit în munţi de teama represiunilor, a puşcăriei, fără însă a-şi propune ceva efectiv după această fugă. Acţiunile lor armate vizau doar aprovizionarea personală, obţinerea de materiale şi informaţii, precum şi găsirea unui adăpost temporar, arată CICCR.

Membrii organizaţiei erau conjunctural împreună, ei nu aderaseră la aceeaşi luptă, doar supravieţuiau mai bine împreună sau se alăturaseră din oportunism, pentru că erau convinşi că americanii vor veni. Fiecare membru al grupului avea un litigiu cu noul regim şi de aceea a preferat temniţei calea pădurii. Ei nu se opuneau făţiş regimului, ei îl ocoleau, se străduiau să nu i se integreze, iar calea muntelui era cea mai potrivită acestui obiectiv. Având în vedere forţele şi logistica masate în capturarea şi suprimarea unor oameni simpli, se poate spune, fără ironie, că fuga lor a fost eroică.

Teodor Şuşman, primar în Răchiţele

Teodor Şuşman senior, liderul grupului, a deţinut în numeroase rânduri funcţia de primar al comunei Răchiţele, fără a fi membru în vreun partid politic. Îl regăsim în această postură mai ales în timpul guvernărilor liberale dintre anii 1922-1928 şi 1930-1934, iar apoi în toată perioada războiului (1939-1945). El s-a manifestat de la început ca opozant al regimului comunist, refuzând propunerea de intrare în P.C.R. şi realizând pe plan local o propagandă electorală favorabilă Partidului Naţional Ţărănesc.

Foarte repede, acest tip de comportament s-a lovit de intoleranţa şi intransigenţa agresivă a autorităţilor comuniste locale, iar măsurile coercitive care au urmat au preliminat fuga sau refugiul în pădure.

Teodor Şuşman, la gaterul său

Teodor Şuşman senior, zis a Lipchii, s-a născut la 24 februarie 1894 în satul Răchiţele. Era de religie greco-catolică şi în tinereţe a primit o educaţie bună. În data de 1 septembrie 1924 s-a căsătorit cu Ecaterina, fiica lui Boc Onuţ şi Oniţa, din familia actualului premier, Emil Boc. Soţii Şuşman au avut împreună cinci copii, patru băieţi (Teodor jr., Traian, Avisalon, Emil) şi o fiică (Romulica).

Familia Şuşman a fost una dintre cele mai înstărite familii din zona Huedinului. Definit în documentele Miliţiei ca un mic „industriaş şi comerciant al lemnului”, Teodor Şuşman senior avea două gatere de tăiat cherestea şi un depozit de material lemnos în Răchiţele, un magazin sătesc bine aprovizionat, 7-8 hectare de pământ, două vaci, doi boi, un cal şi aproximativ 30 de oi. Gospodăria, în care lucrau şi doi angajaţi era bine organizată şi administrată, fiind formată dintr-o casă mare, un grajd, o livadă cu pomi fructiferi şi 295 de familii de albine.

Împuşcaţi în şură

Teodor Şuşman a fost împuşcat de securişti în 5 decembrie 1951. În dimineaţa acelei zile, Teodor Şuşman se afla adăpostit în şura lui Teodor Moldovan din Răchiţele, situată pe locul numit Dealul Suliţa. Pe la ora 8, proprietarul s-a prezentat la Postul de Miliţie din Răchiţele, unde a reclamat faptul că s-a dus să dea de mâncare la oi şi văzând că uşa şurii era legată pe dinăuntru s-a uitat printr-o crăpătură şi a văzut că înăuntru este cineva care doarme cu o armă lângă el. Autorităţile au deplasat imediat la faţa locului un efectiv de 18 persoane, alcătuit din 5 securişti şi 13 miliţieni, aceştia fiind însoţiţi şi de 7 câini de urmărire. Şura a fost înconjurată şi asupra ei a fost executat un puternic foc cu armament de infanterie. După ce s-a pătruns în şură, înăuntru a fost găsit cadavrul lui Teodor Şuşman senior.

Teodor Şuşman, împuşcat

Din documentele Securităţii rezultă că Şuşman s-ar fi sinucis cu un foc de pistol tras în tâmpla dreaptă. Alte surse afirmă că iniţial victima ar fi fost rănită în timpul focului executat spre şură. 

Cadavrul a fost transportat la Postul de Miliţie, aflat în casa familiei Şuşman, unde i s-a făcut o autopsie sumară şi apoi a fost îngropat de autorităţi într-o râpă aflată în apropierea casei. Martorii spun că cadavrul dezbrăcat ar fi fost lăsat mai multe zile în curtea Miliţiei, iar la groapă a fost dus în furci şi aruncat cu faţa în jos, peste acesta fiind pus pământ şi mai mulţi bolovani. Locul mormântului nu a fost niciodată marcat în teren.

Moartea lui Teodor Şuşman a fost urmată în perioada următoare de acţiuni concertate în căutarea celorlalţi partizani. Treptat aceştia au fost prinşi sau lichidaţi, iar în 2 februarie 1958, fraţii Teodor şi Avisalon Şuşman au fost depistaţi şi blocaţi într-o şură din satul Traniş, unde au fost asediaţi, în cele din urmă ambii sfârşind în focul ce s-a pus atunci la acea şură. În urma autopsiei s-a stabilit că „bandiţii au ars de vii”, se mai arată în comunicatul de presă al CICCR.