Listă pentru caş şi brânză

Familia Frătean din Ceanu Mic vinde produse lactate în Piaţa Mihai Viteazu de peste 20 de ani. Înainte de sărbători, clienţii fideli se înscriu pe liste, pentru a se asigura că vor avea la masă telemea proaspătă.

Născută în Turda, Dana Frătean (43 de ani) s-a mutat în Ceanu Mic în urmă cu peste 20 de ani, când s-a căsătorit cu Nicolaie Frătean (46 de ani). Deşi la început i-a fost destul de greu să se obişnuiască la ţară, ea se ocupă, acum, de afacerea cu produse lactate a familiei, pe care de trei ani nu le mai vinde la tarabă, ca soacra ei, ci într-un magazin de desfacere numit Danalact, deschis în Piaţa Mihai Viteazul (Complexul Leu).  Iar dacă în urmă cu 20 de ani, când a intrat ea în familie, Frătenii aveau la Cean 30-40 de oi, acum au 500 şi cam tot pe atâţia miei. Un singur lucru a rămas, însă, neschimbat: reţeta după care sunt preperate produsele.

Caşul de dimineaţă şi cel de seară

Fekete Andras, un bătrân simpatic ce glumeşte când îl întrebi de vârsta pe care o are, vine de cel puţin două ori pe lună la Danalact să-şi cumpere câte-o bucată de caş. „Bunicul meu o avut stână, iar caşul ăsta îi exact ca ăla pe care ni-l aducea el“, spune bătrânul. „Nu punem altceva în caş decât lapte – nepasteurizat – şi cheag, pe care-l cumpărăm de la farmaciile veterinare“, explică Dană. La ea în magazinul totul e pe gustat, iar unele produse – brânza Făgăraş, de exemplu - se prepară pe loc, sub ochii clientului, din brânză proaspătă de vacă şi smântână neîngroşată cu făină. De trei ani, de când s-a deschis magazinul, Waldhuter Ingrid nu îşi mai cumpără urdă de altundeva. „E cea mai bună pentru clătite“, argumentează ea. În această perioadă, clineţii fideli au început déjà să se înscrie pe lista de produse proaspete de Paşti. „Întodeauna înainte de sărbători cererea de telemea şi caş e mai mare, şi ca să nu rămână fără, mă anunţă din timp ce anume doresc şi cât“, explică Dana.

Waldhuter Ingrid (prima din stânga) îşi cumpără doar de la Danalact urdă pentru clătite

Săptămâna Paştilor va fi oricum foarte aglomerată, pentru că Frătenii aduc la vânzare şi miei, de această dată în Piaţa de la IRA (din Mărăşti). Pentru ca totul să se desfăşoare conform planului, sarcinile, în familia Frătean, sunt bine distribuite: soţul Nicolaie, care este şi şofer, mulge oile şi se ocupă şi de strânsul caşului de dimineaţa iar ea, care este şi vânzătoare în magazinul din Piaţa Mihai Viteazul şi face zilnic naveta, strânge caşul de seara, când ajunge acasă. „Soţul se mai ocupă, printre picături, şi de cele 10 hectare pe care l-am moştenit de la socri“,spune Dana.

Probleme de mic întreprinzător

Deocamdată nu-şi permit să angajeze alţi oameni în afară de cei doi ciobani care se ocupă de oi. „Am deschis magazinul într-o perioadă mai grea, chiar când a început criza. De la jumătatea lui ianuarie am observant că lucrurile se mai întreaptă, dar încă mai avem de aşteptat până să fie bine“, explică întreprinzătoarea, care precizează că deşi produsele lactate sunt oarecum sezoniere – oile nu dau lapte pe perioada când sunt gestante, din septembrie până în martie – ea plăteşte aceeaşi chirie pentru magazin. Banii sunt, de altfel, principalul argument care-i împiedică se se dezvolte. Au făcut o singură dată credit, în urmă cu trei ani, şi încă mai au de plătit la el, aşa că această variant iese din discuţie.

Dacă băiatul lor Florin (23 de ani), care a terminat Facultatea de Tehnologie a Produselor lactate, se decide să rămână în ţară, situaţia e cu totul altfel, pentru că ar putea aplica pentru proiecte europene de finanţare. Dar după ce a fost de câteva ori în Anglia, cu nişte contracte de muncă sezonieră, Florin se gândeşte tot mai serios să plece din ţară. „Ar merge afacerea, dacă ar fi bani, pentru că animale sunt tot mai puţine în ţară. Dar investiţiile se fac cu alţi bani, nu cu ăştia munciţi. Banii din muncă sunt atât de puţini că nu faci nimic din ei“, spune cu amărăciune Dana.  Cu un singur lucru are noroc: că produsele pe care le vinde îşi fac singure clienţi.