Kitingul a ajuns şi la Cluj prin „Şcoala de zmeie“

Un grup de tineri a adus şi la poalele Feleacului unul dintre sporturile cele mai puţin cunoscute în România. „Şcoala de zmeie" îşi propune să-i înveţe pe pasionaţii sporturilor extreme tainele kitingului, o ramură de care nu mulţi au auzit în ţara noastră.

Un zmeu care trage după el o placă de surf, între ele fiind omul, care cu mâinile conduce zmeul de la capătul frânghiilor, iar cu picioarele conduce placa. Aceasta ar putea fi descrierea succintă a kitingului. Chinezii pot fi consideraţi inventatorii kiteboardingului. Încă din secolul 12, ei foloseau zmeele pentru a propulsa canoele pe râuri. Apoi, în secolul al XIX-lea, zmeiele de dimensiuni foarte mari se foloseau pentru a propulsa carturile pe uscat şi bărcile pe apă, folosind un sistem de control cu patru frânghii. Ambele tipuri de vehicule puteau fi conduse foarte bine cu propulsia vântului. Acum, un grup de tineri clujeni, care a ajuns la peste 30, practică şi în oraşul nostru sportul cu zmeie. Indiferent dacă e pe tărâm uscat, apă sau zăpadă, clujenii ies în aer liber pentru a creşte nivelul adrenalinei din corp.



Tudor Radu este unul dintre cei mai vechi practicanţi din Cluj, la iniţiativa sa luând naştere şi „Şcoala de zmeie". „Eu am început să practic kitingul în 2004, când mi-am achiziţionat şi primul zmeu de putere. Pe parcurs, în jurul meu s-au strâns tot mai mulţi pasionaţi, iar acum numărul a ajuns undeva la 30-40 de persoane. În acest an, primăria Aiton ne-a oferit în concesiune un teren de 8 hectare pe care ne putem desfăşura activitatea fără niciun fel de probleme. Şcoala de kiting am înfiinţat-o în urmă cu doi ani pentru că la Cluj sunt condiţii meteo propice practicării acestui sport", spune acesta.

Copiii vor confecţiona zmeie la şcoală

Deşi deocamdată în ţara noastră nu se poate vorbi de un campionat de kiting în adevăratul sens al cuvântului, pentru că nu este un sport profesionist, „jocul cu zmeie" ia o amploare tot mai mare pe zi ce trece. La Cluj, kitingul se practică sub toate formele, pe apă, pe teren uscat sau pe zăpadă, iar proiectele „Şcolii de zmeie" sunt tot mai ambiţioase. „Suntem în tratative cu cei de la Piscicola pentru a ne pune la dispoziţie unul dintre lacurile lor. Pe viitor vrem să organizăm concursuri, dar deocamdată terenul nostru nu este nivelat perfect, sper ca la toamnă să rezolvăm acest aspect. Important pentru noi este că suntem singura echipă din România care are în proprietate un teren pentru practicarea kitingului. Avem un proiect pentru a implementa în şcoli un program prin care copiii vor învăţa să confecţioneze zmeie", dezvăluie Tudor. Prin intermediul asociaţiei care a luat fiinţă la Cluj în urmă cu doi ani, orice pasionat al kitingului are şansa de a învăţa cum se mânuieşte un zmeu, fără a i se percepe taxe. După zece ore de curs, „Şcoala de zmeie" garantează pentru oricine că poate zbura singur, fără a avea nevoie de instructor. Pe perioada orelor de curs, oricine beneficiază de echipamentul complet şi kitingul oferite gratuit de şcoală.

Cât costă practicarea kitingului?

În kiting, totul se bazează pe intensitatea vântului, iar în funcţie de acest lucru, participanţii îşi aleg mărimea zmeului. „Dacă vântul bate foarte tare, e suficient un zmeu de dimensiuni reduse, iar dacă e slab, e nevoie de unul mai mare. Faptul că eşti nevoit să te lupţi cu forţa vântului îţi dă o senzaţie unică. Manevrezi kite-ul şi trebuie să transformi forţa de tracţiune în forţă de deplasare. Un kite costă între 700 şi 2500 de euro, în funcţie de mărime şi calitatea sa. Pe lângă acestea, mai ai nevoie de placă, ham şi echipament de protecţie. În mod normal, un kite poate ţine 4-5 ani, depinde cum îl gestionezi, ideea e să nu-l trânteşti de foarte multe ori de pământ", spune Tudor Radu. În prezent, în România există cluburi de kiting la Bucureşti, la Braşov şi Timişoara, dar amatorii sunt văzuţi cel mai des practicând acest sport pe litoral, unde condiţiile meteo sunt cele mai favorabile.

Ţările nordice au dat startul

Kitingul, în actuala sa formă, s-a practicat pentru prima oară în ţările nordice, cu precădere în Norvegia, când un tânăr a încercat să se deplaseze la nivelul solului cu o paraşută. Apoi a apărut şi ideea că prin forţa vântului, omul se poate deplasa pe orice suprafaţă. Fenomenul a luat amploare şi pasionaţii au ajuns la concluzia că le-ar fi mai util un instrument precum zmeul, care seamănă foarte bine cu o parapantă. În prezent, cel mai mare kite are o suprafaţă de 21 de metri pătraţi şi se poate înălţa până la aproximativ 40 de metri de sol.