Cluj: Portret - Vasile Grunea, violonistul de la Judecătorie
0
Judecătorul Vasile Grunea şi-a făcut mâna la mai multe instanţe din Ardeal. Dar mai întâi a studiat vioară, a fost reporter, secretar de comună şi jurist.
Deşi vicepreşedintele Judecătoriei din Cluj se apropie de vârsta de 60 de ani, memoria îi funcţionează perfect. Îşi aminteşte cu lux de amănunte cum îşi căra vioara pe treptele mănăstiri frnciscane, copil fiind, cum Veturia Goga îi povestea de poetul politician, cum strângea cotele de la ţăranii de lângă Dej.
Amintirile sale sunt relatate cu umor, în ciuda unor situaţii din care nu ieşit întotdeauna cel mai bine. Toate picanteriile din activitatea de magistrat le pregăteşte pentru a le aduna într-o carte, pe care încă nu ştie când o va scrie.
„În 1968, după o deschidere politică relativă a regimului, am propus la o şedinţă de UTC să inversăm raportul între consum (o treime) şi investiţii. Atitudinea naivă din şcoală mi-a fost consemnată în dosar”, îşi aminteşte Grunea.
Batjocorit şi felicitat
Când lucra în Comuna Jichiş, sub pretextul unor verificări la stâna din comună, s-a trezit obligat de ciobani să ajute la introdusul oilor la muls în strungă. Avea să afle că acţiunea a fost regizată chiar de primar. Laptele muls a fost tot atâta cât declarau de obicei ciobanii, dar blugii săi au mirosit a fecale de oaie încă mult timp.
În schimb, la Salina Dej, unde a fost jurist, după ce a părăsit iritat negocierile cu o firmă cehă, care emitea pretenţii sporite pentru un contract de livrare de sare, a fost felicitat pentru spiritul patriotic de care dăduse dovadă.
Fără pasiune nu ai ce căuta în justiţie
După experienţele din stagiile după terminarea Dreptului a dorit să se facă procuror. Dosarul părinţilor nu i-a permis, fiind cu greu acceptat ca magistrat la o judecătorie din Secuime. Şi atunci litigiile cu furtul de lemne erau preponderente, alături de bătăi şi divorţuri.
După revoluţie a revenit acasă, lucrând succesiv la judecătoriile din Dej, Huedin şi Gherla. La Huedin a organizat de la zero judecătoria nou creată, cu grefieri luaţi de pe stradă.
Revenit la Cluj, cotinuă să lucreze de dimineaţa până seara. Nu o dată îl apucă miezul nopţii motivând sentinţe. „Dacă te interesează doar banii şi programul oficial, degeaba lucrezi în justiţie. Fără pasiune nu poţi să rezişti în acest domeniu”.
Întrebări şi răspunsuri
Care este diferenţa între justiţia din anii ’70 şi cea de astăzi?
Legile sunt ca vinul, cu cât sunt mai vechi, cu atât mai bune. Înainte Justiţia şi aparatul birocratic erau mai aşezate, mai stabile ca soluţii. Astăzi funcţionarul din administraţie nu are curaj să dea soluţii, din cauza ambiguităţilor legislative, preferând să expedieze problemele petiţionarilor la justiţie.
Face justiţia totdeauna dreptate?
Din păcate există un adevăr juridic, susţinut pe probe, şi adevărul obiectiv. Mulţi justiţiabili pierd cauza din lipsa de cultură juridică sau a mijloacelor financiare.
Ce vedeţi la un justiţiabil?
Sunt câteva trucuri. Nici nu mă uit la vestimentaţie. Mă uit la om, la ochi, la mimică. Trebuie să pătrunzi în el, să vezi dacă spune adevărul. Se trădează din gesturi când minte. Se poate da de gol din întrebări colaterale, din detalii.
Născut: La 27 iunie 1951, în Cluj
Studii: Liceul de muzică, Facultatea de Drept
Ocupaţie: Vicepreşdintele Judecătoriei Cluj-Napoca
Familie: Căsătorit, doi copii
Ce-i place: Că justiţiabilul clujean este mai vulcanic, mai nerăbdător să i se rezolve rapid litigiul. Îi plac zonele istorice ale oraşului, centrul vechi şi Cetăţuia.
Ce nu-i place: Că şi-a neglijat familia, prins în majoritatea timpului cu activitatea de magistrat. „Clipele pierdute pentru familie nu se întorc niciodată”. Nu îi place că locuri altă dată colindate de oameni de cultură, precum Continentalul sau Casa Oamenilor de Cultură şi Artă (COLA), nu mai există.
CITEŞTE AICI TOATE ŞTIRILE DIN CLUJ
Se încarcă comentariile...
