Jim Bagnola, trainerul NASA şi FBI: „Managerul român lucrează mult, dar ineficient”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Jim Bagnola, prezent pentru a susţine un traning la Şcoala Internaţională din Cluj, a realizat pentru „Adevărul de Seară” portretul robot al managerului român. Trainerul american a descris managerii români ca fiind unici în lume.

„Le place să vorbească, nu şi să asculte. Le place să ofere feedback, dar nu persoanei potrivite şi nu la momentul potrivit”, spune Bagnola despre managerul român.

Cum aţi caracteriza managerul român, dacă ar fi să-l comparaţi cu cel american?

Când am venit pentru prima dată în România, am fost realmente surprins de faptul că sunt atât de multe femei în poziţii de manager. Am fost impresionat, mai ales că sunt extrem de bune şi puternice. Mi s-a părut interesant acest echilibru între femei şi bărbaţi în acest context. Mi s-a explicat atunci, că acesta e unul din lucrurile bune moştenite din comunism, egalitatea de şanse dintre bărbaţi şi femei în câmpul muncii. Încă sunt impresionat de acest lucru. În America, în funcţii de conducere se regăsesc, în majoritate, bărbaţi. Vin din urmă şi femeile, însă nu într-un număr atât de mare precum cel din România. Nu cunosc situaţia salariilor, dacă şi ele sunt egale. Dacă e aşa, sunt şi mai impresionat.

Din ce punct de vedere sunt managerii români inferiori celor americani?

În SUA, managerii au avut mai mult timp să experimenteze managementul într-o economie de piaţă, să aibă parte de training, şi unul de foarte bună calitate. România este abia la început în ceea ce priveşte trainingul de calitate bună şi longevitatea în poziţiile pe care le deţin. Calitatea managerilor este, probabil, mai bună în SUA, faţă de ţările est-europene, datorită faptului că au avut mai mult timp la dispoziţie. Gândiţi-vă, România are abia 20 de ani. Aţi fost în comunism, deci totul e nou. Când SUA avea 20 de ani, managerii erau la fel de buni ca cei pe care îi aveţi voi.

Cum se adaptează românii, la ceea ce înseamnă a fi un manager adevărat într-o economie de piaţă?

Am observat, ceea ce este un lucru îmbucurător, că managerii de aici învaţă extrem repede şi sunt deschişi să înveţe, să experimenteze. Managerii voştri sunt tineri, în SUA avem o generaţie de manageri îmbătrânită, care va trebui să se retragă. E bine pentru România şi rău pentru America, din două puncte de vedere. Oamenii care trebuie să se retragă, duc cu ei şi cunoştinţele acumulate şi nu ajung să le ofere trainingul necesar tinerilor. În România, tinerii sunt mai deschişi, invaţă mai repede, ştiu mai bine cum să gestioneze anumite situaţii, să-şi construiască relaţii.

Cum credeţi că va influenţa România noua generaţie de manageri români?

Din cauza economiei mondiale, dezvoltarea României a fost brusc stopată, la fel cum s-a întâmplat, de altfel, cu toate ţările lumii. Înainte de acest lucru, România a explodat, economia României a funcţionat incredibil de bine. Cred că odată ce situaţia economică mondială se va remedia, România va deveni o ţară cu un statut extrem de puternic în Uniunea Europeană, în aproximativ cinci ani.

De ce credeţi că România va deveni o ţară influentă în UE?

Multe multinaţionale au venit deja în România şi cred că tendinţa va fi în creştere în următorii ani. România e un loc extrem de prietenos, pentru afaceri. Şi impozitele sunt prietenoase. De asemenea, sunteţi o ţară extrem de talentată. Însă, din păcate, aceste talente nu au unde să muncească. Vă dau un singur exemplu, 20% din programatorii Microsoft din SUA sunt români. Marile companii au sesizat acest aspect, şi anume că românii au talent, sunt deştepţi şi muncitori.

Ce diferenţe sunt între a face un training pentru un manager de la FBI sau NASA şi unul român?

Un training este bazat pe nevoile clienţilor. Fundamentele sunt, defapt, acelaşi, provocările sunt, însă, diferite. Vă dau un singur exemplu. Românii sunt foarte buni comunicatori, sunt calzi, ospitalieri, prietenoşi, dar nu îşi dau feedbackul în mod direct. Vorbesc cu oricine altcineva, decât cu persoana în cauză. Trebuie să încercăm să-i facem pe oameni să înţeleagă, că e necesar să-şi exprime opinia direct, chiar dacă, uneori, nu este deloc plăcut. Aici în România oamenii îşi zic <nu vreau să-l fac să se supere sau să-mi pierd prietenia> , <mai bine mă plâng altora>. Nu e deloc în regulă. Trebuie să ne concentrăm asupra acestui aspect şi importanţei lui. Fără feedback, omul nu ştie ce are de făcut sau dacă răspunde sau nu aşteptărilor tale. 

Cum se poate schimba acest lucru în România?

Ca manager, dacă accepţi acel post, trebuie să-ţi impui să oferi şi să primeşti feedback. Dacă nu vrei să accepţi acel job, pentru că nu vrei sau nu-ţi place să oferi feedback, nu le face viaţa grea oamenilor cu care lucrezi. În companii, trebuie să avem consecinţe. Dacă managementul sesisezează că nu vrei să dai sau să primeşti feedback de la angajaţi, concluzia ar fi că nu trebuie să mai fii manager. Însă, în România e destul de greu să concediezi pe cineva. Şi atunci, e de preferat varianta demotivării, în locul concedierii. Scădem salariul, devii un simplu angajat. Aceasta poate fi una dintre consecinţe, până când lucrurile ajung să fie aşa cum trebuie.

Din perspectiva „defectelor” managerului român, cum l-aţi caracteriza pe acesta?

Managerului român nu-i place să ofere feedback, să primească feedback de la angajaţi. Îi place să lucreze multe ore, dar ineficient. Sunt, poate, buni comunicatori, dar nu şi buni ascultători. Le place să vorbească, nu şi să asculte. Le place să ofere feedback, dar nu persoanei potrivite şi nu la momentul potrivit. Managerul român trebuie să-şi propună să corecteze toate aceste aspecte. Din punct de vedere al cunoştinţelor şi pregătiri, staţi foarte bine, mai bine decât mulţi alţii. Metodele umane, persoanele trebuie, însă, îmbunătăţite. Aveţi o grămadă de calităţi, dar când vine vorba de cum să gestionaţi un conflict, cum să le spui oamenilor ceea ce nu le place să audă, aveţi o problemă.

Situaţia e valabilă pentru toate ţările est-europene? E la fel şi pentru Europa de Vest?

Din experienţa mea, situaţia e mai mult în România. Şi alte ţări au probleme similare, dar nu atât de accentuate ca şi aici. Cred  că e o problemă ce ţine de cultură.

Ce impresia v-a făcut România şi Clujul, când ajuns pentru prima dată aici?

Prima impresie? Faptul că România are cele mai frumoase femei din lume. Bucureştiul l-am asemănat cu New York, cu oameni foarte stresaţi, mereu ocupaţi, multe maşini. E New York-ul României. Clujul e mult mai ordonat, mai curat, mai aerisit, cu aer mai curat şi cu oameni mult mai prietenoşi.

Ce v-a surprins în mod neplăcut în România?

Nu ştiam prea multe despre România, când am venit pentru prima data aici, prin 1999. Ştiam că România are cei mai buni gimnaşti din lume. Lotul american de gimnastică are antrenori români. Totul e românesc în gimnastică. De aceea, îmi imaginam în România oameni exersând şi alergând pe străzi. Am fost şocat, însă. Toată lumea fuma, nimeni nu alerga pe străzi. M-a dezamăgit extrem de mult acest aspect.

Cine este Jim Bagnola?

Jim este cotat ca fiind unul dintre cei mai buni traineri de leadership din lume, cu o experienţă de 30 de ani şi clienţi în peste 80 de ţări. Jim este membru al „National Speakers Association” şi a fost desemnat „Certified Speaking Professional” devenind, astfel, unul dintre cei mai bine cotaţi oratori din America de Nord. Mai puţin de 500 de oratori profesionişti din toată lumea au primit acest titlu. Dintre instituţiile şi companiile cu care a lucrat se numără Shell Oil Company, Kroger Company, , NASA, NATO, United Nations etc. În România a făcut traininguri pentru Guvernul României, Alliantz Tiriac, GFK, Lafarge, Leaders România, McCann Erickson, OMV, Solectron etc.

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite