Cluj: SERIAL Capela Institutului Oncologic, hotel cu paturi de spital

Pentru 6 lei, instituţia oferă rudelor bolnavilor un loc unde pot dormi. Familiile bolnavilor de cancer ce vin să se trateze la Institutul Oncologic „Ion Chiricuţă” din Cluj înnoptează la subsolul capelei, într-un beci amenajat cu paturi de spital.

20 de suflete, înghesuite în două cămăruţe placate cu gresie ştirbită şi pereţi plini de icoane, aşteaptă stingerea de la ora nouă. Accentele moldoveneşti cu cele din sud sau din centrul ţării se contopesc la lumina slabă a neonului, înainte de culcare. Paturile cu cadran de aluminiu, suprapuse în linie, aduc a spital vechi, cu miros de clor şi cearceafuri albe.

Câteva valize înghesuite sub paturi sunt lăsate peste zi de locatari. La subsolul Capelei Institutului Oncologic „Ion Chiricuţă”, noapte de noapte e plin. Aici vin să doarmă bolnavi ce încă aşteaptă un loc în spital, înainte de internare, ori rudele lor. Mulţi nu reuşesc să pună un ochi jos, mâncaţi de griji şi storşi de căldura dinăuntru. Pentru ei, însă, e singurul loc unde îşi pot dezmorţi oasele peste noapte. 

Locatar de trei zile

Grigore Bocănete, un omuleţ sprinten, de 69 de ani, este în a treia zi de când stă la subsolul capelei. Bărbatul îşi freacă cearcănele groase şi vineţii de sub ochi, şi cu paşi mărunţi se îndreaptă spre camera de cazare. Înşiruieşte, scurt, meniul de astăzi: nişte cremvuşti de pui, o bucăţică de brânză topită şi o pâine. A servit-o afară, în faţa sălii de mese de la Institutul Oncologic, în timp ce aştepta să se deschidă.

„Restul zilei urmăresc ce se întâmplă cu soţia, mai trag de doctori să-mi spună câte ceva, iar seara mă întorc la capelă”, spune bărbatul. Pentru că nu a avut loc la baie de dimineaţă la şapte, când trebuiea să elibereze camera, s-a bărbierit în oraş, la un frizer. Din buzunar, scoate 6 lei şifonaţi şi buletinul, ca să-şi plătească, în avans, noaptea de cazare. „O să stau toată săptămâna, mâine o operează pe soţie de cancer la sân. Sunt îngrijorat, avem trei copii, la Hunedoara şi Mehedinţi”.

Închişi cu cheia

La trei metri, pe una dintre băncuţele din curte, un bărbat roşcovan stă cu privirea ţintită la mozaicul cu sfinţi din faţa capelei. Ca şi el, mulţi vin aici cu nevoia disperată de a se agăţa de ultimul firicel de credinţă. E prima noapte când Anton Ion doarme jos, la subsol „Mi-am adus schimburi pentru mai multe zile. Îi greu.

Am venit din Galaţi cu trenul, cu soţia şi soră-mea. Mâine o operează pe soţie, dar la noapte doarme şi ea aici”. Puţin înainte de stingerea de la nouă, când uşa subsolului e ferecată cu cheia, bolnavii cu halate şi papuci de spital au venit să-şi ia rămas-bun de la soţi, copii ori mame.  

Citeşte şi Turism medical la poarta spitalului

Citiţi mai multe mâine dimineaţă în Adevărul