Cluj: „Instituţiile de cultură au decăzut”

Cluj: „Instituţiile de cultură au decăzut”

În fiecare dimineaţă, pe cluj.adevarul.ro va fi postat un „top” al celor mai frumoase şi mai urâte lucruri din oraş, aşa cum sunt ele văzute de persoana al cărei portret îl veţi putea lectura în aceeaşi zi în „Adevărul de seară”, ediţia de Cluj.

Vasile Grunea, vicepreşedintele Judecătoriei Cluj, lucrează în branşă de peste 24 de ani, perioadă în care a văzut peste 1000 de dosare anual. La aproape 60 de ani, magistratul este îndrăgostit de locurile care amintesc de istoria îndepărtată a oraşului dar şi de tradiţiile elitei culturale din anii 70.

Judecătorului Grunea îi place zona din Piaţa Muzeului, cu Biserica Reformată, porţiunea păstrată din zidul cetăţii şi Mănăstirea Franciscană. „Sunt locuri legate de copilăria mea, cu o rezonanţă fantastică, zonă de meditaţie şi linişte destinată muzicii,  care te îmbie la creaţie”.

Urmează într-un top al preferinţelor Cetăţuia, dar nu ceea ce a rămas astăzi, ci aceea de odinioară, cu cazarma austriacă, aflată acum în paragină. Grădina Botanică este şi ea în locurile cele mai agreate. „Aici puteai învăţa în studenţie pe aleile liniştite ascunse printre copacii exotici, linişte care-ţi dădea tonus”.

Miros sărăcăcios de magazin socialist

Grunea regretă că instituţiile de cultură nu mai sunt cele pe care le-a cunoscut în anii 70. „Filarmonica nu mai este filarmonică, teatrul nu mai este teatru, opera nu mai este operă, au decăzut cu toate”. Casa Oamenilor de Cultură şi Artă (cunoscută sub prescurtarea COLA) şi restaurantul Continental au dispărut, locul unde se aduna elita culturală a vremii.

COLA era clubul scriitorilor, locul în care se puteau asculta memorabilele poante ale boemei Clujului, precum poetul  Negoiţă Irimie sau pictorul Călin Pojar. „Erau veritabile lecţii de viaţă şi de cultură aici”, îşi aminteşte cu regret Grunea. Clujul era mai luminat cu aceste locuri, era o studenţie mai boemă. „Pe vremuri studenţii veneau la Cluj să se cultive. Azi vin la job, iar facultatea e printre altele”.

Nu-i place gara, un loc neprimitor, de parcă oraşul te-ar respinge, pe tine călător. Aflată într-un perpetuu şantier de la revoluţie. „Era un furnicar de oameni, viaţa Clujului începea şi pulsa de aici în fiecare dimineaţă”. Magistratul regretă şi mărcile tradiţinale ale Clujului, dispărute sau în curs de îngropare, de la revoluţie încoace. CUG, tehnofrig, Carbochim, Clujana, Unirea, Flacăra, România muncitoare, Armătura, Libertatea. „În locul unei industrii care a ridicat oraşul, a rămas doar fierul vechi şi mirosul de magazin sărăcăcios socialist”.