Înalţii prelaţi şi sechelele comunismului

Mitropolitul Bartolomeu şi episcopul Florentin au transmis mesajele lor de Paşte

ÎPS Bartolomeu şi PS Florentin s-au referit amândoi la perioada comunistă în mesajele de Paşte către enoriaşi. În timp ce mitropolitul ortodox Bartolomeu a făcut referire la limbajul de lemn, ca reminescenţă a comunismului, iar episcopul greco-catolic Florentin, la modul de trăire a sărbătorilor pascale, în trecut.

Înalt Prea Sfinţia Sa Bartomoleu, mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a transmis clujenilor un mesaj de Paşte în care a atenţionat presa că „păstrează una dintre sechelele limbajului de lemn al erei ateo-comuniste”. Este vorba despre folosirea expresiei „a trece în nefiinţă”, despre care mitropolitul spune că nu este folosită adecvat când este vorba despre creştini care au murit. „Dacă «trecerea în nefiinţă» s-ar referi la un om care în viaţa lui nu a crezut în Dumnezeu, nici în suflet şi nici în viaţa viitoare, încă am înţelege solidaritatea  redactorului cu mortul de cărui existenţă s-a ales praful”, mai spune Înalt Prea Sfinţia Sa, în mesajul său. Mitropolitul Bartolomeu a făcut referire şi la faptul că limba română are o bogată gamă de expresii echivalente pentru verbul a muri precum: „a decedat”, „s-a sfârşit”, „a încetat din viaţă”, „s-a stins”, „ne-a părărsit” etc. De aceea, mitropolitul crede că să spui că „a trecut în nefiinţă” un Eminescu sau un Brâncoveanu ar fi o impietate asupra celui pomenit, dar şi pentru poporul român, care este creştin.

Slujbe mai restrânse, dar mai intense

Tot la perioada comunistă a făcut referire şi Prea Sfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla. „În anii comunismului, slujbele de Paşte erau reduse la maximum, enoriaşii nu ieşeau din biserică şi nu spunea prea multe «Cristos a înviat». Doar la bisericile foarte importante era permisă ieşirea din biserică, dar se filma totul, pentru a arăta străinătăţii că în România exista libertate religioasă”, îşi aduce aminte episcopul Crihălmeanu. Cu toate acestea, Prea Sfinţia Sa spune că „atunci totul era mai concentrat, mai cu pregătire spirituală anterioară”. Acum 100 sau 200 de ani, creştinii sărbătoreau Paştele cu un pelerinaj la Ierusalim, unde sărbătoarea începea cu o priveghere de noapte, lângă mormântul lui Iisus, apoi participau la procesiunea pe Via Dolorosa, în care crucea era purtată de episcopul de atunci, iar cortegiul se îndrepta spre Basilica Sfântului Mormânt. Totul culmina cu aprinderea lumânărilor.