Hair-styling de acum un secol

În ziua de azi, femeile nu mai pierd ore în şir împletindu-şi părul cum o făceau doamnele şi domnişoarele din secolele trecute. O expoziţie de fotografii şi obiecte vechi, găzduită de Muzeul Etnografic Cluj, scoate la iveală că, acum un secol, era o ruşine purtarea părului despletit în anumite situaţii.

Dacă reprezentantele sexului frumos din 2011 nu obişnuiesc să-şi împletească părul şi îşi caută coafuri „trendy" pe internet, pentru fetele şi femeile de acum un secol, coafura era un ritual cu totul aparte şi păstra rezonanţe magice. În momentele importante din viaţa lor, nunta spre exemplu, femeile petreceau şi 12 ore în faţa oglinzii pentru aranjarea părului. Găteala părului era un criteriu în stabilirea idealului de frumuseţe. Trebuia să fie neapărat lung, bogat, împletit, dar şi foarte îngrijit. Nu exista păr scurt, iar o femeie măritată de la ţară nu ieşea din gospodărie cu capul dezgolit, acest lucru fiind considerat o ruşine. Multe dintre obiectele folosite pentru găteala capului nu mai există în zilele noastre, la fel ca obiceiul şi tradiţiile magice legate de el.

Regulile societăţii

Muzeul Etnografic al Transilvaniei găzduieşte, până pe 12 august, o expoziţie numită „Găteala capului", în cadrul căreia se prezintă fotografii şi obiecte, din întreaga Transilvanie, cu care era împletit şi strâns părul la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. „Tipurile de pieptănături şi piesele pentru găteala capului au dispărut în cea mai mare parte. Odată cu dispariţia lor s-au pierdut valoarea şi semnificaţia acestora. Vrem ca vizitatorii să descopere valoare simbolică a acestui obicei", explică etnologul Ancuţa Mocan.

CLICK PE POZE PENTRU A VEDEA CUM SE ÎMPLETEAU FEMEILE PE VREMURI

Ea spune că în urmă cu un secol era de neconceput să nu ai părul aranjat portrivit cutumelor locale. „Nu puteai alege, trebuia să te adaptezi în cadrul comunităţii. Pur şi simplu, aşa trebuia făcut. Azi ţine doar de preferinţa personală a fiecărei fete, femei. Cu cât părul era mai bogat, cu atât mândria era mai mare. Descoperirea capului în public, la femeile căsătorite, era considerată una dintre cele mai mari ruşini", dezvăluie etnologul.

Fetiţele purtau părul împletit de la o ureche la alta. Fetele care aveau peste 12 ani îşi făceau cărarea pe mijloc şi părul şi-l împleteau în două cozi. Femeile căsătorite îşi strângeau părul într-un coc peste care puneau o ceapsă, adică o bucată de pânză colorată, iar peste ea puneau o maramă sau năframă.

Trăgeau vaca de coadă

La ţară, femeile îşi spălau părul cu apă de ploaie, şi-l descâlceau cu oţet, iar pentru întărirea firului  foloseau anumite plante. Culesul plantelor constituia un adevărat ritual şi era respectat întocmai. Etnologul povesteşte că, pentru a avea un păr bogat sau sănătos, în noaptea de Sântoader, care cădea în prima săptămână din Postul Mare, fetele se duceau în locurile unde creştea omanul sau iarba-mare, cum e cunoscută în limbaj popular, şi puneau la rădăcina lui pâine şi sare. Apoi descântau planta culeasă, o duceau acasă, o fierbeau, iar a doua zi, de dimineaţă, se spălau pe cap. În acea fiertură puneau şi busuioc, leuştean şi proboi (o plantă medicinală -n.r.). Apoi, cu părul despletit, mergeau în grajd şi trăgeau de coadă calul sau vaca, timp în care rosteau următorul descântec: „Toadere, Sân-Toadere/Dă-mi chica capului/Cât coada calului".