Guttmann vrea să modifice regulile de construcţie în Cluj (INTERVIU)

Szabolcs Guttmann a fost ales aseară şef al arhitecţilor din Transilvania. Născut la Cluj, cu studii superioare de arhitectură la Bucureşti, Szabolcs Guttmann şi-a împărţit cei 49 de ani între oraşul natal şi Sibiu. S-a impus în perioada în care a pregătit capitala culturală europeană.

A intrat în competiţia pentru conducerea Ordinului Arhitecţilor din România, filiala Trasilvania, după ce a fost refuzat de primărie ca arhitect-şef. Are în faţă o misiune deloc simplă, într-un oraş în care administraţia locală nu a făcut niciodată casă bună cu urbaniştii.

Reporter ADS: Care sunt diferenţele dintre Cluj şi Sibiu, prin prisma priorităţilor culturale?
S.G.: Nu cred că e o diferenţă netă între cele două municipii. Într-un fel sunt chiar comparabile. Sibiul a fost lider în acţiuni de reabilitare urbană în perioada 2002 - 2006 şi a avut în 2007 un rezultat inedit la nivelul ţării. Şi în Evul Mediu, Sibiul a fost lider.
Clujul a intrat puţin mai târziu în competiţia culturală. În secolul XIX a depăşit Sibiul. Din punct de vedere instituţional Clujul stă mai bine acum. Problema este la infrastructura culturală. Clădiri cu mai multe instituţii culturale, teatru şi operă împreună, sau Filarmonica fără sediu. Când Filarmonica din Sibiu a primit sediu distinct, a redevenit instituţia culturală de primă importanţă. Ideea Filarmonicii îmbrăţişată de administraţia locală cred că merită să fie rediscutată şi în prisma altor variante urbanistice posibile.
Soluţia ar veni şi din reevaluarea spaţiilor comunitare disponibile din centru, pentru a crea infrastructura în aer liber pentru evenimente culturale. Sibiul astăzi are cea mai mare suprafaţă pietonală din centru, comparat cu alte situaţii similare din România. La Cluj s-a pornit acţiunea, dar e periculos să ne oprim aici. Bucăţile disparate de pietonal trebuie legate în reţea. Turistul trebuie să fie ghidat într-un spaţiu cultural. Clujul nu a avut exerciţiul Sibiului, care a fost pietonalizat încă din anii ‘70.

Cum vedeţi colaborarea cu administraţia locală, ştiut fiind faptul că la Cluj acest lucru nu a fost simplu pentru breasla arhitecţilor?
Colaborarea cu administraţia nu e o treabă uşoară. Dar lucrurile nu au cale de întoarcere. Se pot face abateri de la reguli, dacă regula e proastă şi nu e o soluţie durabilă. În cadrul breslei se poate reface o viziune asupra chestiunilor majore. Şi asupra Planului Urbanistic General, care este în lucru. Va fi primul exerciţiu profesional în masă. Au fost prea puţini specialişti în dezbaterile anterioare. Noul PUG trebuie să conţină infrastructura pentru o posibilă capitală culturală.
Cu girul OART vom încerca să facem parteneriate cu societatea civilă în sprijinul promovării ideilor de pietonalizare şi liniştirea traficului în centrul istoric. Astfel, administraţia va avea un partener real în alegerea soluţiilor adecvate pentru această zonă. Până când cei cu patru roţi dau tonul în acest oraş, nu vom avea linişte şi aer curat. Niciun politician nu va dori să decidă contra majorităţii. OART trebuie să catalizeze această problemă, să vină cu ideile pertinente, iar administraţia cu realizările, pentru ca cetăţenii să beneficieze de rezultatele scontate.

Cum veţi sprijini arhitectul-şef în misiunea sa?
Arhitectul-şef trebuie ajutat să-şi ducă crucea. Vom propune implementarea unui sistem de consultare de specialitate, similare cu oraşele mari din vest. În Viena, de exemplu, funcţionează acest sistem de mai mult de douăzeci de ani, pe tematica problemelor de arhitectură şi urbanism, pe baza unor contracte pe termen de trei ani.
Echipa care câştigă un astfel de licitaţie pregăteşte temele de dezvoltare, pe termen scurt, mediu şi de perspectivă, face mediere între administraţie şi populaţie, detectează problemele stringente şi conturează bugetele de resort etc.
Arhitectul-şef în România este sugrumat de atribuţii. Fără o echipă de specialitate care să ajute în bunul mers al lucrurilor, nu va putea realiza o viziune de dezvoltare controlată. Va rămâne doar ţapul ispăşitor în situaţiile conflictuale, datorită semnăturilor pe care trebuie să le realizeze pe nenumăratele dosare zilnice.

Ce probleme aţi mai identificat la Cluj?
Oraşul este aglomerat în centru şi verde la periferii. Avem nevoie de un studiu serios, pentru identificarea şi realizarea inelelor verzi din preajma cartierelor, pentru a identifica şi realiza noi centre comunitare şi de loisir.
Lipsesc cu desăvârşire bazele de date ale construcţiilor. Centrul istoric este relevat haotic, inclusiv cele mai importante monumente din această zonă. Nu există un centru de documentare în acest sens.

Din păcate chiar şi noile cartiere stau în aceeaşi situaţie precară din punct de vedere al datelor documentare. Proiectele iniţiale au fost în mare parte pierdute odată cu privatizarea institutelor de proiectare. În strângerea datelor şi logistica problemei cred că OART poate să dea o mână de ajutor administraţiei.