Cluj: Rusu Gabriela Pop, o aristocrată a baletului

Cluj: Rusu Gabriela Pop, o aristocrată a baletului

Solistă la Opera Maghiară din Cluj, şi de un an coordonatoare a corpului de balet, a trăit în respect şi dragoste pentru spectatori.

Pasiunea pentru dans i-a insuflat-o tatăl ei, Rusu Gavril, balerin, membru al ansamblului Operei Maghiare, care a obişnuit-o cu scena de mică. Gabriela a interpretat tot felul de personaje, încă dinainte de a intra la Liceul de Coregrafie. „Era ca un basm care se desfăşura aievea şi în care eu puteam evolua după vârsta mea, ca pitic, şoricel în «Motanul încălţat», Călin, în opera cu acelaşi nume”, îşi aminteşte Gabriela.

Pentru orice copil, lumea poveştilor este fascinantă şi, pe negândite, Gabriela s-a simţit iremediabil atrasă de scenă. În clasa a IV-a s-a înscris la Liceul de Coregrafie, unde profesori de excepţie i-au format talentul şi disciplina scenică: regretata Nichita Zoe, primă balerină la Opera Maghiară de Stat, Mocuţa Esztera, Valeria Gherghel, prima balerină a Operei Române, regretata Harry Elisabeta, maestrul de balet Vasile Solomon, cu care lucrează şi în prezent.

Balerină la teatru, dansatoare în baruri

Gabrielei i-a plăcut mai mult „dansul de caracter” decât baletul clasic. „Aşa cum se observă din denumire, rolurile solistice din scenele dansante ţin de caracterul fiecăruia, iar eu am fost fascinată de acest gen”, explică dea. După absolvirea liceului, a participat la concursuri în vederea angajării la Timişoara, Constanţa şi Bucureşti. A reuşit peste tot, dar a optat pentru Teatrul „Constantin Tănase” din Bucureşti, unde a lucrat cu Cornel Patrichi.

În România, baletul a fost şi este încă socotit o activitate „de amorul artei”, adică, vorba lui Caragiale, cu „renumeraţie mică, după buget”. Salariul de la teatru îi ajungea Gabrielei cât să-şi plătească nenumăratele gazde. În aşteptarea promisiunii că li se vor face buletine de Bucureşti şi li se vor da locuinţe de serviciu, Gabriela, ca şi alte balerine, dansau, în afara spectacolelor, prin baruri de renume, ca „Melody”, „Internaţional”, la „Intercontinental”.

Pasiune cât cuprinde

Neprimind locuinţă de serviciu, Gabriela s-a întors la Cluj, unde, timp de un an, a învăţat tot repertoriul Operei Maghiare, iar din 1983 a fost angajată cu salariu. A primit roluri solistice în „Baiadera”, „Liliacul”, „Lysistrata” şi roluri principale în „Năframa”, „Prinţ şi cerşetor”, „Cenuşăreasa” etc. Când s-a retras, în urmă cu un an - devenind coordonatoare a corpului de balet -, încă nu-şi epuizase pasiunea pentru dans.

Este baletul o meserie recomandabilă?

„E nevoie de foarte multă muncă şi de dăruire totală. Dacă ai noroc, întâlneşti un soţ ca al meu, care câştigă suficient încât să-ţi permită să practici această artă din pasiune. Baletul, în România, se practică din şi cu pasiune. Ce să spun mai mult?”, încheie ea.

Ce reprezintă pentru balerinii români şcoala rusească de balet?

G.R.: Clasic, pur, valoare, perfecţiune, dăruire totală. Un vis, un ideal. Un nivel la care ar trebui să ajungă orice spectacol de balet, de oriunde. Când nu se poate, este bine să te deschizi şi spre alte stiluri, mai accesibile. La noi, intervine baletul neoclasic şi cel modern, care nu sunt mai puţin spectaculoase. La Opera Maghiară  sunt incluse, de exemplu, spectacolele „Credo” şi „La dolce vita”. Avem şi spectacole contemporane, ca „Lysistrata” şi „Katica”.

profil
NĂSCUTĂ: 6 februarie 1963
STUDII: Liceul de Coregrafie din Cluj, promoţia 1981
FAMILIE: Căsătorită, are un băiat

ce-i place:

„Viaţa de famile, opera cu tot ce include ea, gătitul din pasiune, care duce la rafinament culinar. Îmi plac câinii, care nu ştiu decât să-ţi fie prieteni devotaţi până la moarte. Îmi place ploaia. Nimic nu mă relaxează ca zgomotul ploii. Iar când ard şi nişte lemne în sobă, se poate atinge starea de linişte interioară absolută”

ce nu-i place:

„Multe. Chiar trebuie să-mi aduc aminte? Nu-mi place că îmbătrânesc, pentru că a trebuit să mă retrag de pe scenă şi să trec în spatele cortinei. Aş mai fi vrut zece ani de dans, dar asta este viaţa balerinelor: de la 40 de ani trebuie să se gândească la retragere. A! Şi nu-mi plac oamenii parşivi şi cei nepunctuali”

CITEŞTE AICI TOATE ŞTIRILE DIN CLUJ

Urmăreşte ştirile din Cluj pe Twitter ori prin RSS sau contactează-ne prin e-mail ori Yahoo! Messenger folosind butoanele din stânga