Cluj: Portret - Francezul din Creperie
0
A adus la Cluj Pastisul cu anason, clătitele cu busuioc, ulei de măsline şi brânză, iar Clătităria lui este locul tradiţopnal de întâlnire a francezilor ce ajung aici.
Născut: 24 noiembrie 1976, Tours, Franţa
Familie: Divorţat, o fetiţă de cinci ani
Studii: Facultatea de Inginerie alimentară, Franţa
Prima dată a călcat pe pământ românensc în 1999, când a venit în vizită la un prieten. „Era frig şi plin de Reanaulturi”, i-a rămas întipărită în minte imaginea mioritică francezului cu origini din Valea Luisville.
Destinul avea să-l readucă în România în 2005, când a venit să sărbătorească primul an de viaţă al fiicei sale, Nina. David Pascal s-a gândit, atunci, că va sta pe aici câteva săptămâni, dar de atunci au trecut patru ani, timp în care francezul vorbitor de patru limbi s-a stabilit cu idei creatoare, vin din podgoriile franceze şi reţede de clătite provensale în centrul Clujului, într-o curte liniştită unde te simţi ca şi „acasă”.
După ce şi-a făcut socotelile, a deschis Creperia, cu o investiţie minimă de 8.000 de euro, mult entuziasm şi angajaţi devotaţi, ce lucrează şi astăzi pentru el.
La clătităria lui David Pascal se adună toţi francofonii care vin în Cluj, fie că sunt din Africa, Congo, Belgia sau Franţa. Ivorienii de la CFR Cluj sunt şi ei clienţi fideli, iar David Pascal este un fel de consul al francofoniei în Cluj-Napoca. Nu întâmplător există şi o strânsă colaborare cu Centrul Cultural Francez, care îşi desfăşoară diverse activităţi, de la proiecţii de filme, de două ori pe lună, la concerte de muzică, expoziţii de pictură ori de fotografie.
De asemenea, aici se promovează şi cultura africană, cu mâncare tradiţională, dansuri şi petreceri tematice.
Francezul recunoaşte că, la început, a avut puţini clienţi, dar cei câştigaţi odată au revenit şi a doua oară. „Mulţi dintre francezii care ajung la Creperie îmi mărturisesc că au auzit de acest loc încă din avionul Paris-Cluj”, spune David Pascal.
A lucrat înainte, în Franţa, Anglia şi Spania, în domenii diferite, de la barman la specialist în alimentaţie tropicală, dar niciodată bucătar, aşa că a fost nevoit să se obişnuiască cu tigaia de clătite aici, în Cluj. „Clătitele sunt uşor de făcut. Nu ai nevoie de o bucătărie mare, iar când am deschis Creperia, în iunie 2006, era prima din oraş”, îşi motivează francezul alegerea.
David Pascal este nu numai un fidel promotor al culturii francofone, dar ştie să o prezinte străinilor şi pe cea românească. Astfel, francezul este ghidul perfect pentru cei care doresc să viziteze împrejurimile Clujului. Turul începe cu o zi la Salina din Turda, continuă pe şantierul arheologic Potaissa, şi masa la hotelul Dracula, care este „foarte kitsch, dar amuzant”, după cum mărturiseşte acesta.
Turul include şi o „recunoaştere” la fabrica de brânză din Vâlcele, La Colline, şi continuă cu atelierele unor pictori locali. Punctul de relaxare este zona Tarniţa-Mărişel-Beliş, iar dacă este meci, cu siguranţă francezii sunt duşi la stadion.
Cum văd România străinii care vin la Creperie?
Total altfel faţă de cum o vedeau acasă. În Franţa sau Belgia, românii sunt cei care fură mărunţişul din tonomatele de parcare. Aici, românii sunt oameni primitori, educaţi şi plini de umor.
Creperie sau berărie?
La început aşa trebuia să fie, creperie, şi apoi berărie. Acum cred că este puţin invers. Berea la halbă are mare trecere printre francezi.
Ce-i place: „Îmi place să merg seara în alte baruri, şi să fac excursii. De exemplu, vara aceasta am ajuns la Sighişoara. De asemenea, îmi place să joc fotbal la nebunie. Tot la fotbal mi-am rupt şi piciorul, dar din fericire s-a vindecat, aşa că pot să reiau sportul”.
Ce nu-i place: „Uneori m-am lovit de stilul românesc de a aborda unele situaţii. De exemplu, după ce a apărut anul acesta un interviu într-un ziar local în care mă plângeam de condiţiile în care am fost tratat la Spitalul de Ortopedie, în mai puţin de patru ore a venit un control de la Direcţia de Sănătate Publică. Aici trebuie să ai grijă pe cine superi...”
Se încarcă comentariile...
