INTERVIU: Studenţii care au trăit timp de o lună cu bani puţini„Viaţa cu salariul minim e un coşmar“
0
Experimentul celor doi studenţi care au trăit o lună cu salariul minim pe economie a luat sfârşit. Andrei Muntean şi Robert Kovacs nu îşi puteau imagina înainte de experienţa lor ce chin trăieşte în fiecare zi o persoană care câştigă atât de puţin. Nu şi-au permis o carte ori un bilet la film, au devenit antisociali, iar când li se făcea foame se puneau să doarmă.
Vezi şi
SERIAL ADEVĂRUL. Viaţa cu salariul minim
Citeşte aici totul despre experiment
Foamea e, poate, ultima problemă în viaţa celor care supravieţuiesc cu 461 de lei, deoarece cu un asemenea salariu nu se poate trăi, ci doar supravieţui. Te izolezi, devii irascibil, nu te mai poţi concentra. Acestea sunt doar câteva din concluziile subliniate de cei doi studenţi în urma unei luni în care au experimentat traiul cu salariul minim pe economie. Andrei a slăbit zece kilograme, iar Robert aproape trei. Se poate trăi câteva luni cu atâţia bani? „Cred că aş înnebuni“, spune unul dintre ei.
„Nu mă aşteptam să devin atât de antisocial“
Reporter: Din câte s-a văzut, aţi avut o lună groaznică. Ce înseamnă viaţa cu salariul minim?
Robert: Se poate trăi cu salariul minim, dar numai la nivel de supravieţuire. Se poate supravieţui, dar nu trăi. Nu ai un trai de viaţă decent. Viaţa cu salariul minim e un coşmar. Nu poţi avea un concediu o dată pe an, să mergi undeva.
Andrei: Nu îţi permiţi nici haine. Eu unul, în cadrul experimentului, nu am luat în calcul obiectele de igienă personală sau uzura hainelor. Am zis că la raportarea finală am să trec 20 de lei pe săptămână pentru acestea, deci pe lângă acei 50 de lei în minus pe care i-am avut, ar mai fi 80 de lei. După cum se poate observa, 461 de lei nu îţi ajung, mi-ar mai fi trebuit cel puţin 130 de lei potrivit calculelor.
Astfel arată un frigider „de criză“
A fost experimentul aşa cum vă aşteptaţi?
A: Nu mă aşteptam să devin atât de antisocial, în primul rând. Deja, la un moment dat, mă certam aproape cu oricine, chit că nu aveam nimic sau nu îmi ziceau nimic care să mă scoată din sărite.
R: De fapt, lumea se poartă la fel cu tine, numai că tu nu mai reacţionezi la fel.
V-aţi descurca şase luni cu atâţia bani?
R: Cred că aş înnebuni. Era destul de greu şi când eram în anul I şi nu ştiam cum să-mi organizez banii, dar eram conştinent că doar pe aceia îi am. Dar cei care câştigă doar salariul minim şi au familie, iar unul dintre ei e casnic şi mai au şi un copil, e un pic cam nasol.
Andrei (stânga) şi Robert au avut un buget de aproximativ 15 lei pe zi
De câţi bani ar fi nevoie să trăieşti decent o lună?
R: Fără probleme mari cred că poţi trăi cu 700 de lei în mână, probabil ar ajunge. Asta cu tot cu cheltuieli. Oricum, eu nu ştiu nicio persoană care să poată trăi cu salariul minim pe economie lucrând opt ore pe zi.
A: Unii chiar dacă primesc puţin, se mai descurcă, deoarece mai primesc bonuri de masă sau alte stimulente.
Principalele probleme
La ce trebuie să renunţi?
A: Cu poftele e cel mai greu, trebuie să renunţi la multe. A doua zi de proiect am trecut pe lângă o covrigărie, chiar atunci scoteau covrigii. Am trecut şi pe lângă a doua, dar la a treia nu am mai rezistat şi a trebuit să îmi cumpăr unul.
R: Să nu cumva să treci prin mall pe la foodcourt, să vezi atunci ce pofte ai. Nu ai ce căuta pe acolo. Nu am mers deloc în mall.
Când eşti invitat la bere cum reacţionezi?
R: Nu mai găseşti motive să le spui prietenilor că nu poţi merge. Ei zic „hai că fac eu cinste“, dar le spun că nu pot.
A: Eu le-am zis de multe ori că pot merge, dar fără bani. Şi când ieşeam seara într-un pub, deoarece am fost invitat de câteva ori la concerte, doar după o oră luam o bere. Stăteam cu o bere în mână o oră jumate. În prima zi de proiect mi-am luat o sticlă de apă la jumătate şi mereu o aveam în geantă.
Aţi avut probleme de concentrare...
A: De concentrat clar nu te puteai concentra din cauza schimbării radicale de viaţă. Te obişnuieşti cu un stil de viaţă bun şi când îl schimbi în rău deja nu mai e ok. Am fost irascibili în ultimul timp. Nu ne gândeam neapărat la ceva anume atunci, nu ne trecea nimic prin cap, doar că nu eram în apele noastre. Te simţeai rău, te simţieai aiurea, te simţeai în plus.
R: Oricine, orice spunea, în glumă sau nu, te enerva. În prima săptămână a experimentuluia fost amuzant, toată lumea râdea, dar după a devenit destul de serios. A doua săptămână am văzut cum stau lucrurile, iar în a treia am înnebunit deja. În a patra am zis gata, ce o fi o fi, nu mai aveam bani.
Cu moralul la pământ
Cum rezolvi transportul?
R: Nu poţi să te deplasezi. Trebuie să rămâi în cartierul în care trăieşti. Acolo trebuie să îţi găseşti şi de lucru şi tot, să nu dai banii pe transport. Transportul în comun e scump. Practic, trebuie să te izolezi de prieteni şi să trăieşti în lumea ta, deoarece nu îţi permiţi să ai acces la transportul în comun. Poţi apela la prieteni, dar suni o dată, de două ori, du-mă acolo, dar după se mai satură şi ei.
R: Motorina e mai ieftină decât transportul în comun. Poţi să faci un drum dintr-un capăt în altul al oraşului cu 3,5 lei dus întors cu autobuzul, dar cu maşina îţi iese undeva la 3 lei. Dar maşina implică şi cheltuieli de întreţinere şi atunci iarăşi nu îţi permiţi.
„Ţi-e foame, dormi“. Aţi utilizat des această strategie.
R: E o expresie studenţească. Nu ştiu acum cum e, dar eu când eram anul I aşa era, dormeam toată ziua. Nu era vorba că nu aveam bani, dar şi dacă nu aveai chef să găteşti ori să te deplasezi undeva să mănânci, dormeai. Aşa am făcut şi acum, dormeam ziua când ne era foame, dormeam noaptea. Noi am mâncat să ne umflăm, nu să ne hrănim. Să scăpăm de senzaţia de foame.
A. Odată am mâncat pufuleţi, am băut apă să se umfle mălaiul şi gata, ţine de foame.
Sfaturi şi alternative
Aţi ales bine alimentele?
A: În prima săptămână nu cred că le-am ales foarte bine, am cumpărat unele lucruri fără să gândesc.
R: La supermarket aveam alimentele care îmi trebuiau într-o mână, iar în cealaltă mână calculam pe telefon cum să ies mai ieftin.
Ce aţi fi schimbat în această lună, dacă aţi putea să o luaţi de la capăt?
A: Aş fi gătit mai mult, pentru că am ajuns la concluzia că poţi să-i faci o masă cu 15 lei, care să te ţină patru zile.
R: Doar că mâncarea de bază sunt cartofii şi orezul şi multe macaroane. Am făcut macaroane multe, în fiecare weekend. Mai am două pungi. Mi-e scârbă de ele.
Aţi schimbat regimul alimentar în cadrul experimentului?
R: Înainte mâncam când ne era foame. Aveam cam două mese pe zi, dar acum de la două bune am ajuns la una, una şi jumătate mai mică. Cu mâncatul puţin te obişnuieşti după o săptămână. Acum efectiv am văzut că nu îmi mai trebuie aşa mult de mâncare, după ce am trecut prin asta.
Andrei: Şi eu cu un sandwich mic mă satur acum.
Sfaturi pentru cei care se află în această situaţie?
R: Nu suntem în măsura să dăm sfaturi celor care chiar trăiesc cu salariul minim. Cred că i-am jigni dacă am face asta, deoarece pentru ei situaţia e mult mai gravă. Noi am făcut asta doar o lună.
A: Nu ştiu, dacă aş fi în această situaţie probabil aş lucra pentru banii ăştia opt ore şi aş încerca să îmi găsesc ceva de lucru peste weekend, un fel de al doilea job şi ceva seara, al treilea job.
R: Eu având maşină am mai dus persoane ici colo şi mi-au ieşit câţiva bani. Ideea e că dacă ai un lucru pe care nu îl are foarte multă lume poţi profita de acel lucru. Să zicem că ai o maşină de spălat modernă: eu spăl hainele astea, iar mâine pot veni să mănânc la tine.
Studenţi curajoşi
Andrei Muntean are 22 de ani şi este student în anul IV la Facultatea Farmacie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“ din Cluj-Napoca. Robert Kovacs, de 24 de ani, studiază la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, unde este în anul IV. Niciunul dintre aceştia nu e originar din oraşul studenţesc. Primul a venit aici de la Sibiu, iar Robert s-a născut şi a locuit în Baia Mare.
Experiment social
Andrei Muntean şi Robert Kovacs au experimentat ce înseamnă să trăieşti cu 461 de lei pe lună, atât cât este, în mână, un salariu minim. Tinerii şi-au calculat bugetele fără a lua în calcul chiria, ci doar cheltuielile, care, spun ei, sunt jumătate din salariul minim. După ce au făcut asta timp de o lună, vor prezenta un raport instituţiilor centrale, dar şi mai multor parlamentari europeni. Experienţele pe care le-au trăit zilnic cei doi tineri, care au început experimentul în 8 noiembrie şi l-au încheiat în 8 decembrie, pot fi urmărite aici
"Cu poftele e cel mai greu, trebuie să renunţi la multe" - Andrei Muntean
Se încarcă comentariile...
