Fetiţa care încăpea într-o palmă a câştigat lupta cu moartea

Medicii nu i-au dat şanse de supravieţuire Timeei, micuţa  care cântărea 620 de grame când a venit pe lume. Pentru mama Timeei, care şi-a petrecut nopţi întregi fără a închide un ochi, de teamă ca micuţa să nu înceteze să mai respire, fetiţa a fost încă de la naştere „cel mai frumos copil".

Nopţi nedormite, lacrimi şi deznădejde, de veghe la căpătâiul copilului care părea a fi condamnat la pieire. „Nu puteam s-o las să se ducă", îşi începe povestea Tabita Laszlo (28 de ani), din Cluj-Napoca. Femeia a adus pe lume, în 26 octombrie 2009, o fetiţă, Timea. Mult prea repede, la doar 24 de săptămâni. Problemele au început în luna a cincea de sarcină, când tânăra a ajuns la spital cu o hemoragie puternică. „Mi s-a spus că voi pierde sarcina din cauza hemoragiei. Am rămas legată de patul de spital până am născut", spune Tabita.



În ciuda eforturilor medicilor de la Clinica de Ginecologie I din Cluj, după doar 24 de săptămâni de sarcină, Tabita a intrat în travaliu. „Cunoşteam deja durerile specifice naşterii, doar mai am un copil. Este crunt să simţi durerile naşterii atunci când ştii că e mult prea devreme. Nu mai avea nimeni ce să-mi facă. În seara de 25 octombrie, am făcut febră, am avut dureri mari, era clar că micuţa se încăpăţânează să se nască", arată tânăra mămică.

Amintirea momentelor naşterii îi stoarce şi acum lacrimi Tabitei. „Am născut şi dintr-o dată s-a făcut tăcere în sala de naşteri. Timea nu a plâns, nu a scos niciun sunet. De fapt, nici nu respira. Am fost indecisă dacă să o privesc sau nu, pentru că nu ştiam dacă va trăi sau dacă o voi pierde", mărturiseşte Tabita. În cele din urmă, femeia a cerut să-şi vadă copilul. Prima reacţie a fost: „Săraca de ea!". „Nu era o privelişte plăcută. Vedeam în faţa ochilor o creatură ce încăpea într-o palmă. Pentru mine a fost însă cel mai frumos copil încă de atunci", declară Tabita.

Au urmat luni grele, atât pentru micuţa Timea, cât şi pentru părinţii fetiţei. Timea a fost imediat pusă într-un incubator, medicii începând o luptă grea pentru salvarea ei. „La două ore de la naştere, m-am încumetat să mă ridic şi m-am dus pe secţia de Terapie Intensivă, pentru a o vedea pe Timea. Erau acolo un medic şi o asistentă, şi am auzit cum spunea, disperat, medicul: «Nu vrea să respire, pur şi simplu nu vrea să respire!»", îşi aminteşte Tabita. Tânăra s-a apropiat de incubator şi a început să-i vorbească Timeei. „Eram convinsă că simte că sunt lângă ea. Dintr-o dată, a început să respire. Vedeam efectiv pe monitoarele de care era legată cum creşte gradul de saturaţie de oxigen", spune femeia.

La două luni, Timea cântărea doar 800 de grame. A fost ţinută în incubator, la oxigen, mai bine de trei luni. „Avea mari probleme de respiraţie. Noi nu ştiam nici când plânge, pentru că nu avea glas. De multe ori, târziu în noapte, nu puteam închide ochii pentru că o auzeam cum gâfâie", îşi aminteşte mama micuţei.

Anul acesta, tânăra familie a trecut prin alte grele încercări: o intervenție chirurgicală la care a fost supusă în luna ianuarie Timea și altele nouă, prin care a fost nevoit să treacă Levente Laszlo, capul familiei, în decurs de un an, pentru a-și salva vederea. Acum, Timea se simte bine, iar tatăl ei și-a recăpătat vederea.

Citeşte întreaga poveste a micuţei supravieţuitoare în noul număr al săptămânalului „ADS Cluj", pe care-l găsiţi la toate chioşcurile de ziare.