FOTO Clujenii care expun lângă Picasso în cel mai important muzeu de artă din SUA

Ciprian Mureşan în atelierul său de la Cluj

Cum au reuşit artiştii Adrian Ghenie, Victor Man și Ciprian Mureșan să expună la Muzeul de Artă Modernă din San Francisco, instituţia unde şi-au găsit locul lucrările unor genii precum Pablo Picasso, Henri Matisse, Paul Cézanne sau Pierre-Auguste Renoir.

Prestigiosul muzeu american - San Francisco Museum of Modern Art (MOMA) va deschide sâmbătă expoziția internațională „Six Lines of Flight: Shifting Geographies in Contemporary Art", care cuprinde artiști din șase orașe ale lumii, considerate cele mai interesante nuclee artistice de azi: Beirut (Liban); Cali (Columbia); Cluj (România); Ho Chi Minh (Vietnam); San Francisco (SUA) și Tanger (Maroc). Adrian Ghenie, Victor Man și Ciprian Mureșan sunt artiștii selectați pentru a reprezenta scena artistică a Clujului, considerată de cel mai important muzeu american un loc cheie al artei contemporane. Din colecţia MOMA fac parte lucrări ale lui Pablo Picasso, Jackson Pollock's, Henri Matisse, Paul Cézanne, Pierre-Auguste Renoir, Henri de Toulouse-Lautrec etc.

Axa Cluj, Paris, Veneţia

Despre expoziţia de la San Francisco şi despre viaţa de artist din Cluj-Napoca, „Adevărul" a vorbit cu Ciprian Mureşan (35 de ani). Lucrările artistului născut la Cluj au fost expuse la Centrul Pompidou (Paris), Renaissance Society (Chicago) şi New Museum (New York). În 2009, s-a numărat printre artiştii care au reprezentat România la cea de-a 53-a Bienală de la Veneţia. Lucrările lui cele mai recente sunt desene, filme de animaţie, fotografii, precum şi sculpturi şi montaje video. Punctul comun al tuturor operelor este inspiraţia oferită de schimbările fundamentale prin care au trecut şi trec societăţile din Europa de Est.

Trebuie să fii profesor sau designer să poţi trăi

Reporter: Care dintre lucrările tale vor fi expuse la San Francisco şi care este, după părerea ta, cel mai important mesaj pe care vrei să-l transmiţi prin aceste lucrări. 

C.M. Expun 5 lucrări realizate între 2004 şi 2011 aşa că sunt cam diferite ca mesaj, aş aminti una din primele mele lucrări „Leap into the void - after 3 seconds" (Salt în vid -după 3 secunde) care e o "continuare" a celebrei lucrari a lui Yves Klein "Leap into the void", dar adăugând câteva straturi de interpretare în plus. Un film realizat împreună cu Adrian Ghenie, caruia i-am dat o comanda, "oficiala" de a-l picta pe Ceauşescu. Pe lângă o "reconstituire" e un fel de problematizare şi chestionare de către noua generaţie a condiţiei artistului sub Ceauşescu. Cu Adrian a fost interesant să ne punem întrebarea, noi l-am fi pictat pe Ceauşescu, dacă am fi fost maturi în vremurile alea, e şi o ironie la mijloc.

Reporter Sunteţi un artist tânăr care a ajuns să aibă succes internaţional. Ce aţi sfătui un artist începător care vrea să îşi facă o carieră în acest domeniu?

Succes internaţional, mi se pare exagerat. Toată problema e că în România lipsesc instituţiile de stat care să se ocupe de arta contemporană, aşa că trebuie să ieşi afară să expui. Nici cu piaţa de artă nu stăm prea bine, trebuie sa fii profesor sau în cel mai bun caz trebuie să te reprofilezi ca designer să poţi trăi. Nu se prea poate vorbi de alt succes decât cel internaţional,  de „succes national" în arta contemporană, nu, dat fiind lipsa unei platforme pe care să te desfăşori, a unor instituţii credibile care să crediteze acest succes. Ca şi cum am avea echipe de fotbal, dar nu am avea campionat..

Reporter: Care credeţi că sunt ingredientele reuşitei dumneavoastră?

C.M: Ca în orice domeniu, sunt prea multe reguli. Eu am încercat să scap de cele care mă incomodau şi să le urmez pe cele care îmi convin. Eu, sincer, nu pot să zic că am lucrat prea mult, sunt de felul meu cam leneş, am încercat să profit de chestia asta. Nu vreau să fiu nici prea sincer, dar poate am profitat de o conjuctură, de care alte generaţii nu au putut profita, din păcate. Nu aş da sfaturi artiştilor începători să facă ca mine, sau sfatul ar fi: sa faca ce vor.

Lucrarea lui Ciprian Mureşan - Choose

Reporter: Care este cea mai vie amintire care vă leagă de Cluj? Dacă ar fi să realizaţi o lucrare dedicată oraşului în ce ar consta aceasta. 

C.M: Pai eu cumva mă consider un artist critic, nu ridic ode. Ca şi multi alti artişti am reacţionat când Funar a pictat oraşul în culorile primare. E încă o amintire destul de vie. Sau lipsa locurilor dedicate artei în 2004 m-a făcut să interpretez "salt în vid - dupa 3 secunde" dupa Yves Klein şi ca o condiţie a artistului roman în perioada aceea.

A început să se iasă în stradă şi pentru cultură, dar nu ca pentru „U"

Reporter: Clujul vrea titlul de Capitală Culturală Europeană - ce credeţi că-i lipseşte în ceea ce priveşte artele plastice?

CM: Pai acum datorită faptului că avem multe iniţiative private, Clujul stă bine din punct de vedere instituţional, adică în comparaţie cu dezastrul din alte oraşe din România. Avem Fabrica de Pensule, revista „Idea. artă + societate", Erste-Tranzit şi altele, dar toate, repet iniţiative private, cele de stat nu au fost capabile nici de a rezista, mai ales de a face ceva, de exemplu Galeria UAP după ce au pierdut spaţiul a dispărut fără urmă, sau galeria primăriei stă ascunsă dupa o pizzerie sau ceva club, nici nu ştiu dacă e mai deschisă. Muzeul Naţional de Arta mai încearcă să se implice cumva, dar nu e treaba muzeului neapărat în producerea şi promovarea artei contemporane, ei au colecţii de administrat etc. Spaţiile şi iniţiativele private din Cluj au o istorie foarte dinamică, au dispărut, s-au redeschis, s-au transformat, apar altele noi, multe iniţiative studenţeşti, dar statul pare să nu facă nimic. E blocat în structura lui rigidă. A început să se iasă în stradă şi pentru cultură, dar nu o să vedem mobilizare ca şi pentru echipa <<U>>, deci presiune nu poţi pune, doar încearcă să sensibilizezi <<autorităţile>>. Arta contemporană nu e uşor de înţeles, nu e un fenomen de masa, e un fel de matematică avansată (citez din Nam June Paik) şi greşeală ar fi să  înţelegem o democratizare a artei prin coborârea standardelor, astfel ca publicul să aiba acces, corect ar fi invers - educarea publicului. Nu ştiu cu ce şi pe cine ar ajuta toată faza cu Capitală Culturală Europeană, adică, iar ne-am păcăli singuri, pentru că ne trebuie proiecte serioase pe termen lung, nu doar o mica <<olimpiadă de vara>>.

Clujul e un oraş în care se produce artă, expunerea ei se face în altă parte, din păcate, San Francisco, Londra, New York. Dacă Capitala Culturală ar putea schimba lucrul ăsta cât de puţin am avea de căştigat, dar nu pe termen lung. La Fabrica de Pensule toată lumea vine doar la vernisaje, să zicem în medie de 200 de persoane la un eveniment, după care, în timpul normal de vizită, probabil înca 10 -20 de persoane pe expoziţie.

Reporter: Cum a fost drumul de la un tânăr pasionat de artă până la artistul care expune în cele mai mari galerii ale lumii?

CM: A fost mai uşor decât ar crede lumea. Eu nu mă aşteptam şi nu mă aştept la nimic cu privire la cariera mea.

Reporter: Cum aţi ajuns artist?

CM Nu stiu, desenam de mic şi imi place, chiar daca nu desenez in scopul de a ajunge la mari performante, ci doar pt mine, asa am ajuns la liceul de arta. Dar nu stiu sa fac nimic altceva prea bine, paradoxal, e o "meserie" in care nu trebuie sa fii bun la nimic, de mult s-a schimbat paradigma mestesugului bine facut, a talentului si a creativitatii.  E simplu, incerc sa fac ce imi place. Arta imi da iluzia , deci e o mare pacaleala, ca as putea face ce vreau. Bineinteles e vorba de mine, nu se poate aplica celorlalti, mai ales pictorii din "scoala de la Cluj" sunt foarte inzestrati.

„Politrucii nu văd nimic"
Mihai Pop, curatorul Galeriei Plan B din Cluj, unde cei trei artişti expun, a susţinut că participarea la expoziţia din SUA „reprezintă vârful lucrurilor bine făcute în ultimii ani de când au ieşit în lume, un moment de recunoaştere a unei scene locale dinamice. De la San Francisco Clujul - printr-o mână puternică de artişti, un curator (care conduce un spaţiu de artă important la Hong Kong), două galerii temerare, o excelentă revistă de artă şi un centru cultural care a reuşit să coaguleze ce-i mai bun în Cluj (Fabrica de Pensule) - se vede ca un loc important al artei contemporane. De aproape politrucii, managerii locali, profesorii de la academia de arte, administratorii artei nu văd nimic, e clasica poveste..."

Vezi o galerie foto cu lucrările lui Adrian Ghenie

Pictorul clujean cu cota de 52.000 de euro la Paris
Adrian Ghenie (35 de ani) este un pictor contemporan complex care se numără printre artiştii români ale căror opere sunt mai uşor de cumpărat de la Paris decât de la Bucureşti. Tabloul său „Pie Fight Study" a fost cumpărat în aprilie cu 52.764 de euro, la casa de licitaţii franceză Tajan, din Paris. Ghenie s-a născut la Baia Mare, a terminat Universitatea de Arte şi Design din Cluj-Napoca şi îşi împarte activitatea între oraşul de pe Someş şi Berlin. Artistul a avut, din 2006 expoziţii personale la Anvers, Berlin, Londra, München, Paris, Zürich, Austin, Los Angeles şi New York. „Sursa imaginilor lui Ghenie vine dintr-o combinaţie a propriilor amintiri, cărţi de istorie şi filme. El alternează imagini şi momente simbol ale istoriei secolului XX - Stalin, comicii Laurel and Hardy, colecţiile de artă ale lui Herman Goering din cel de-al doilea război mondial sau expoziţia Dada din anii 1920, de la Berlin - şi de aceea pânzele lui nu sunt închise ci lasă spaţiu unei multitudini de interpretări", se arată în comentariul galeriei londoneze „Haunch of Venison", unde Ghenie a avut mai multe expoziţii.

Adrian Ghenie în atelierul său din Berlin

Artistul lucrărilor sumbre
Victor Man (născut în 1974, la Cluj-Napoca) s-a întors în oraşul natal, după ce a studiat câţiva ani în Israel, şi a fost unul dintre artiştii care au pus bazele galeriei Plan B, alături de curatorul Mihai Pop şi pictorul Adrian Ghenie. „Lucrările lui, de pictură şi instalaţii, sunt caracterizate de atmosfera sumbră şi melancolia pe care le degajă, exprimând, în acelaşi timp, preocupări asociate cu identitatea personală, memoria colectivă şi imaginea sacră, combinată cu violenţa, misticismul şi eroticul", se arată într-o descriere a artistului făcută de curatorii casei de licitaţie Artmark.

Vezi aici o galerie cu lucrările lui Victor Man