Stiri din Cluj-Napoca

Fiica uneia dintre victimele lui Teodor Sârbu, fostul sublocotenent de Securitate acuzat că a participat la execuţia unor chiaburi, îşi aminteşte cu durere ziua când tatăl său a fost ucis. Cornelia Schelinger, urmaşa lui Remus Lăluţ, ucis cu cinci gloanţe de către securişti în august 1950, trăieşte la numai câteva străzi distanţă de cel care i-a ucis tatăl.

Mai citeşte şi:
Cluj: Ucigaşul de chiaburi, uitat de rudele victimelor
Teodor Sârbu, ucigaşul de chiaburi
Cluj: EXCLUSIV/ Ieri - ucigaş al Securităţii, azi - pensionar liniştit

Cu o fotografie alb-negru în faţă, din care răzbate chipul de bărbat mândru al tatălui ei,  se lasă cuprinsă încet de umbrele trecutului.

Casa în care îşi duce bătrâneţea, în centrul oraşului Turda, se află la numai câteva străzi distanţă de cea a fostului torţionar securist care a participat la acţiunea de lichidare a tatălui femeii.

Fost sublocotenent al Securităţii Poporului din Turda, Teodor Sârbu a dus la bun sfârşit ordinul de a-l ucide pe Remus Lăluţ, în noaptea de 3 august 1950.

Dat exemplu de securişti

După ce a încercat să fugă de securişti, Remus Lăluţ a fost împuşcat prima dată în picior şi încolţit pe drumul dintre sat şi Gară. Alte patru gloanţe aveau să-i curme viaţa, iar cadavrul i-a fost lăsat să putrezească în şanţul de pe marginea drumului.

A fost găsit a doua zi, de soţia sa, şi îngropat în acelaşi loc.  După 20 de ani, autorităţile au îngăduit familiei Lăluţ să îl exhumeze şi rămăşiţele sale să fie îngropate creştineşte, în cimitir.

Dintre membrii înstăritei familii Lăluţ a mai rămas în viaţă fiica, Cornelia Schelinger, ajunsă la 75 de ani. În anii ’50, Remus Lăluţ era cel mai bogat om al satului. Avea două mori, două batoze şi lucra zece hectare de pământ. Deţinea chiar şi un automobil, care i-a fost însă confiscat în timpul războiului.

I-au falsificat certificatul de deces

Pentru că s-a opus colectivizării, chiaburul din Orosia, comuna Cuci, a fost dat drept exemplu de către securişti. Poza alb-negru, recuperată de la alte rude, un certificat de deces falsificat, de pe care a fost şters motivul decesului, şi cutia de pantofi cu oseminte, îngropată creştineşte în cimitirul din comună, sunt lucrurile care-i mai amintesc Corneliei de părintele său.

În noaptea de 3 august 1950, când a fost împuşcat tatăl ei, Cornelia, pe atunci o adolescentă de 18 ani, nu era acasă. Îşi vizita nişte rude. La trei zile, când a revenit în satul natal, îşi înmormânta părintele pe marginea drumului unde fusese executat. „Mi-a spus mama că au venit securiştii noaptea în sat. Tata a fugit, dar ei au tras şi l-au împuşcat într-un picior, şi sigur că l-au prins”, rememorează femeia.

„Ţinea foarte mult la mine şi la mama“

Când a fost ucis de securişti, Remus Lăluţ era în floarea vârstei. Avea 42 de ani. Cornelia şi-l aminteşte drept un om întreprinzător. „Nu era aspru, dar ţinea foarte mult la mine şi la mama mea. Şi-ar fi dorit să fiu băiat, să-i duc mai departe pasiunea pentru tehnică”, povesteşte femeia.

După ce a fost împuşcat, Cornelia a avut greutăţi, fiind la un pas să fie exmatriculată, iar teza de admitere la Facultatea de Matematică nici măcar nu i-a fost corectată.

Aproape vecini

La câteva sute de metri distanţă de casa Corneliei îşi duce traiul liniştit Teodor Sârbu, unul dintre securiştii care au participat la execuţia lui Remus Lăluţ. Fantomele trecutului nu par să-l urmărească pe bătrânul de 83 de ani, care a executat ordinele directe ale maiorului Mihail Covaci, pe atunci şeful Securităţii din Turda.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (IICCR) deţine dovezi care indică faptul că Teodor Sârbu a fost unul dintre securiştii care au tras în Remus Lăluţ. „Faptul a fost împlinit. Nu am putut nici atunci să fac nimic, la fel cum nu pot nici acum. Ce pretenţie pot să am? Moartea unui tată nu ştiu dacă poţi să o răscumperi cu ceva”, mai spune femeia, care a fost croitoreasă toată viaţa.

Deşi ştie numele asasinilor, femeia închide ochii, resemnată. „Noi nu am fost oameni răzbunători. Ne tragem dintr-o familie cu mulţi preoţi, suntem mai toleranţi din fire”, conchide Cornelia Schelinger.

Mi-a spus mama că au venit securiştii în sat. Tata a fugit, dar ei au tras şi l-au împuşcat într-un picior.
Cornelia Schelinger
fiica lui Lăluţ

Torţionarul Teodor Sârbu

Teodor Sârbu apare în rapoartele Securităţii ca participant la o execuţie, fiind unul dintre trăgători. Este vorba despre uciderea „chiaburului” Lăluţ Remus, din comuna Cuci, satul Orosia (judeţul Mureş).

O altă crimă a comunismului în care este implicat numele său este uciderea lui Viorel Bihoreanu, împuşcat în 2 august 1950, în localitatea Papiu Ilarian, situată la 18 kilometri distanţă de oraşul mureşean Luduş.

„Aruncat în groapă ca un animal părăsit“

O altă execuţie de care este legat numele lui Sârbu este cea a lui Viorel Bihoreanu. Bărbatul a fost împuşcat pe un câmp din comuna mureşeană Papiu Ilarian, la 2 august 1950. Bătrânii satului abia îşi mai amintesc de cele întâmplate cu mai bine de o jumătate de secol în urmă.

Fecior fiind în acea vreme, Ioan Sânjerean arată spre dealul unde a fost executat Viorel Bihoreanu, loc botezat de săteni „Valea Botoşii”. „Se spune că l-au dus noaptea şi l-au împuşcat acolo. Avea o casă în hotar, la Dobra. Era un om liniştit, îşi vedea de treaba lui, creştea animale şi lucra pământul”, povesteşte bărbatul, ajuns acum la 89 de ani.

Mărturia fiicei

Cutremurătoarea execuţie este însă rememorată fidel chiar de fiica chiaburului din comuna Papiu Ilarian, Alexandra Augusta, şi publicată în lucrarea „Colectivizarea agriculturii în România. Represiunea, vol. I: 1949-1953”.

„În noaptea de 2 spre 3 august 1950, tatăl meu este scos din închisoare, urcat într-o maşină şi dus, la ora 14.00, până în dreptul unei fântâni de pe păşunea de vite a satului. Ciobanul care era cu vitele în apropiere a auzit când s-a oprit maşina. Iar apoi a auzit două focuri de armă. A aşteptat să se lumineze şi s-a îndreptat spre locul de unde a auzit împuşcăturile.

L-a găsit pe tatăl meu împuşcat. În cap şi în piept i-au fost trase gloanţele. Din dispoziţia celor care erau conducătorii satului, tatăl meu a fost lăsat pe câmp trei zile, acoperit cu un cearşaf de săteni. A patra zi a fost aruncat într-o groapă, tot în acel loc, fără sicriu şi fără cruce, ca un animal părăsit. Familia noastră nu a avut voie să meargă la înmormântare. Ni s-a comunicat că nu mai avem ce căuta în acea comună“.

Planul a fost îndeplinit

După cum notează şi istoricul Marius Oprea, în lucrarea „Banalitatea răului”, planul torţionarilor a funcţionat de minune. La numai câteva zile, comuniştii informau că, după împuşcarea lui Bihoreanu şi a lui Lăluţ, au luat fiinţă două gospodării colective, spiritele s-au calmat, iar „planurile partidului se pot aplica în bune condiţiuni”.

Se spune că l-au dus noaptea şi l-au împuşcat acolo. Avea o casă în hotar, la Dobra. Era un om liniştit, îşi vedea de treaba lui, creştea animale şi lucra pământul.
Ioan Sânjerean
martor

CITEŞTE AICI TOATE ŞTIRILE DIN CLUJ

---

Urmăreşte ştirile din Cluj pe Twitter ori prin RSS sau contactează-ne prin e-mail ori Yahoo! Messenger folosind butoanele din stânga