EXCLUSIV Lang Lang: „Mai bine cânt într-o sală ca cea din Cluj, decât pe stadionul Jocurilor Olimpice”

Marele  pianist Lang Lang a concertat aseară, într-o sală plină ochi, în premieră în România, la Cluj-Napoca. Lang Lang, considerat cel mai bun pianist asiatic al tuturor timpurilor,  a vorbit în exclusivitate pentru „Adevărul de Seară” despre cum l-a afectat criza financiară, cât de mult contează managementul din spatele succesului pe care-l are şi de ce-i consideră „speciali” pe pianiştii români. 

Ai fost chemat pentru bis de două ori, cum te-ai simţit pe scena din Cluj?

Azi a fost foarte intim. M-am simţit extrem de bine, şi asta pentru că aveţi un public extraordinar, la care sincer nu mă aşteptam, mai ales că, deşi îmi pare rău că trebuie să spun adevărul, eu nu ştiam nimic despre Cluj înainte. Aveţi ascultători extrem de pasionaţi. Mi-a plăcut mult să cânt în sala aceasta, la Cluj.

Cum e să cânţi unui public, mic, ca şi cel din Cluj, comparativ cu marile tale concerte, recitalul din deschiderea jocurilor olimpice din Beijng, de pildă?

Mai bine cânt într-o sală ca cea din Cluj, ca preferinţă, decât pe stadionul Jocurilor Olimpice. Mă simt mai bine într-o sală ca aceasta şi asta pentru că acustic e mult, mult, mai bine. Pe un stadion imens, cum a fost la Jocurile Olimpice, ai o atmosferă draguţă, oameni care fac în continuu fotografii, dar din punctul de vedere al unui muzician, prefer o asemenea sală.

E adevărat, când trebuie să cânţi unui public de 20.000 de oameni, ai nevoie de spaţiu generos. Dar ideea e să-ţi poţi atrage publicul să vină în sălile de concerte, pentru că acolo e cel mai potrivit loc pentru concerte.

Ai avut ocazia să intri în contact vreodată cu o partitură românescă?

Nu am cântat niciodată o compoziţie românească, dar admir foarte mulţi pianişti români sau care au background românesc, muzicieni ca Dinu Lipatti sau Radu Lupu.

Ca tânăr muzician în China, am auzit foarte multe compoziţii de-ale lui Enescu. Românii au un mare stil de a cânta la pian, cel mai liric mod. Românii ştiu să transmită într-un mare fel la pian. Aveţi o şcoală de pian extrem de lirică, extrem de muzicală.

Ai un program foarte încărcat. Eşti mai tot timpul pe scenă şi în avion, mai ai timp de studiu la pian?

Folosesc tot timpul meu liber, atunci când îl am, ca să studiez. Şi când am un shooting, folosesc cele două ore de pauză ca să repet. Citesc cărţi oriunde apuc, în tren sau maşină. Folosesc orice mică fereastră, dat fiind programul meu, ca să studiez. Altfel e imposibil să cânţi.

Cât de importanţi sunt managerii şi responsabilii tăi de PR pentru succesul imens de care ai parte?

Pentru un asemenea nivel, ai nevoie de o întreagă echipă. Am în spate o echipă extrem de profesionistă. Dar până la urmă, ei nu pot cânta în locul tău. Ei pot face multe lucruri pentru imaginea ta, dar tu trebuie să faci pasul final. Dar da, am o echipă, în Statele Unite, foarte bună, condusă de tatăl meu.


Pe scenă eşti un nonconformist, diferit de ce se vede de genere pe scena muzicii clasice, cine ţi-a influenţat atitudinea?

Mi-e destul de greu să răspund la această întrebare, pentru că eu, tot ce vreau să fac, e să fiu la înălţime, să fiu conectat cu muzica, pianul şi spectatorii. Doar asta pot face. Să continuu să inspir şi să fiu inspirat. Pe asta mă concentrez. De ce aşa? Mi-e greu să răspund.

Ai făcut cam tot ce se putea, pe cele mai mari scene, în faţa celor mai influente personalităţi din lume, ce te motivează să mai cânţi?

Îmi doresc să pot determina tinerii să asculte muzică clasică, asta e ceea ce vreau şi cred că pot face pe viitor.


Sunt tinerii muzicieni din Cluj suficient de buni pentru Fundaţia Muzicală Internaţională ce-ţi poartă numele?

Sincer, sunt sigur că ar putea fi. Voi petrece la Cluj mai puţin de 24 de ore, deci nu am avut şansa să ascult câţiva dintre studenţii pe care i-am întâlnit azi în sală. Intenţionez, însă, să urmăresc câţiva tineri pianişti români, care-mi vor fi recomandaţi, pe You Tube.

Care a fost momentul cheie al carierei tale, în urma căruia a urmat acest succes imens?

Cred că momentul crucial a fost când l-am înlocuit în 1999 pe Andre Watts, un pianist senzaţional în America, pe ultima sută de metri, pentru Concertul de pian nr.1 de Ceaikovsky, acompaniat de Orchestra Simfonică din Chicago.

Fără acest moment? Cu siguraţă aş fi avut o carieră, dar într-un timp îndelungat.

Sală plină ochi la concertul lui Lang Lang

Aproape 1000 de clujeni au participat aseară, de la ora 19.30, la concertul celebrului pianist Lang Lang, nominalizat anul trecut de Times în topul celor mai influenţi oameni din lume.

Intrarea la concertul organizat de compania Aegon s-a făcut exclusiv pe bază de invitaţie, însă, potrivit specialiştilor, Lang Lang ar fi putut umple orice sală din România.

Mai bine de jumătate din locurile sălii Auditorium Maximum a Universităţii „Babeş-Bolyai” au fost ocupate de către elevi, profesori sau studenţi de Conservator, majoritatea arătându-se fascinaţi de tehnica muzicianului chinez. „A fost un concert extraordinar, să nu scape o notă pe lângă, să fie perfect din punct de vedere tehnic. Lang Lang a fost o lecţie de PR pentru pianiştii foarte talentaţi şi anonimi ai României”, a declarat Eugen Nazare, profesor de pian al Liceului de Muzică „Sigismund Toduţă”.

Lang Lang Este considerat ca fiind cel mai bun pianist asiatic din toate timpurile şi a fost numit de New York Times ca fiind „cel mai în vogă artist al muzicii clasice”.