Doctor de piane în timpul liber din pasiune pentru muzică

După absolvirea Conservatorului cu diplomă de pianist a avut de ales între cariera didactică şi cea de solist. Recunoaşte că a fost influenţat de soţie, care era deja solistă la operă. S-a angajat ca maestru acompaniator.

În această calitate a avut posibilitatea să înveţe partiturile a peste 60 de opere, de la cele cunsocute, până la cele interpretate mai rar. "Îmi revenea misiunea să repet cu soliştii înainte de repetiţia generală". Adesea soliştii se întâlneau cu orchestra doar în spectacol, având doar una –două repetiţii cu pianistul şi dirijorul.

În paralel a venit şi preocuparea pentru modul de funcţionare al instrumentului. Încă din Conservator îi plăcea să intervină în cutia pianului, pentru a scoate rezonanţe suplimentare. „Nu contează numai cum cânţi, ci şi pe ce“, spune acum Moldovan. Cu timpul a început să acordeze singur instrumentele.

Cheia de acordaj este nelipsită din valijoara cu scule. În cele aproape două decenii ca acordor a văzut majoritatea celor 4.000 de piane şi pianine din oraş. De la banalele operaţii de acordare pe pianinele ieftine, până la revizii complicate, cu schimbări de corzi şi chiar piese din structura de rezonanţă a unor piane de concert.

A avut ocazia să vadă atât Doinele şi Lipatti-urile româneşti, dar şi celebrele Steinway achiziţionate recent de Academia de Muzică. „Acestea sunt ca un Ferrari în domeniul instrumentelor“, ne-a spus Moldovan. Printre pacienţii săi se numără pianele de la instituţiile de cultură din oraş. Inclusiv noile Steinway de la Conservator.

Nu i-a fost simplu, pentru că nu dorea să întrerupă în niciun caz slujba de la operă. La un moment dat, ajunsese să nu facă faţă la solicitări. „După ce au dispărut Hrdlicska şi Palfy, rămăsesem singur, cu angajamente în toată ţara. Telefoanele sunau zi şi noapte“, povesteşte el.  L-a iniţiat şi pe colegul său de la clarinet. De obicei acordorii se bazează pe auzul muzical. „Urmărim intervalele perfecte, cvinte şi octave“, dezvăluie Ovidiu. Sunt şi excepţii, ca de exemplu, Hrdliscka, care nu stăpâneau instrumente muzicale. Consideră că sunt avantajaţi pianiştii. „După acordaj poţi să te joci puţin, să vezi cum răspunde instrumentul“.

profil
NĂSCUT. 20 aprilie 1957, Cluj
STUDII. Liceul de Muzică, pianul la Academia „Gheorghe Dima“ Cluj,
FAMILIE. Căsătorit, are un copil profesor de pian la Liceul de Muzică

ce-i place
Viaţa liniştită, vacanţele la mare, excursiile şi plimbările cu familia şi prietenii, animalele şi pescuitul. Şi faptul că posesorii de piane sunt preocupaţi de starea  instrumentelor lor.

ce nu-i place
Oamenii cu răutate, viaţa tensionată, stările conflictuale, prostia şi zgârcenia. Şi faptul că unele piane rămân abandonate, iar după 10 - 15 ani de inactivitate, ies practic din uz, fiind aproape imposibilă recuperarea lor.

întrebări şi răspunsuri
Cum a evoluat acordajul în timp?
O.M.: Sistemul vienez era mai accesibil, dar odată cu trecerea de la sistemul vienez la sistemul englez, s-a schimbat şi frecvenţa sunetului de bază. A crescut nota „la“ (1)  de la 430 la 440 Herzi. Un acordaj durabil poate dura una -două ore. Nu se pot face mai mult de patru- cinci acordaje pe zi de către o persoană. Dacă nu se cântă mult pe pian, e suficient unul pe an. Dacă se cântă frecvent, trebuie şi săptămânal acordate. Nu trebuie uitată conservarea în încăperi fără variaţie de temperatură.

Vor fi înlocuite pianele cu sintetizatoare?
O.M.: Instrumentele electronice nu vor face niciodată concurenţă pianelor clasice. Vor fi utilizate doar în baruri şi restaurante. Pentru performanţă, rezonanţa lemnului este proprie pentru fiecare instrument în parte. Ar fi fost deja înlocuite toate instrumentele cu sintetizatoare, mult mai ieftine.

De ce-şi cumpără clujenii piane?
O.M.:Până în anii ’60, era doar o modă în familiile din înalta societate, medici şi avocaţi. Apoi numărul pianelor a crescut continuu, când au început un mare număr de tineri să studieze acest instrument.

Ce aţi alege să studiaţi dacă aţi începe de la capăt muzica?
Aş opta din nou pentru pian şi abia apoi pentru acordaj. În niciun caz nu aş renunţa la locul de muncă din ţară, deşi am avut numeroase oferte pentru a lucra în afară.