Denisa Felecan a lăsat judo-ul pentru haltere

Are sportul în sânge. A început să practice judo, sport la care a obţinut două titluri de campioană naţională, dar şi-a urmat tatăl, antrenor de haltere.

Denisa nu are decât 14 ani, dar se luptă cu greutăţile precum un bărbat adevărat. Tatăl său este un titrat antrenor de haltere, care, printre alţii, îl are elev şi pe campionul european Antoniu Buci. Încearcă să-i aplice fetei sale un tratament special, dar nu-i poate neglija nici pe ceilalţi sportivi. Denisa nu avea decât şapte ani şi părinţii i-au îndrumat primii paşi spre sport. Învăţătorul de la şcoala „David Prodan“ a condus-o spre judo pe vremea când era în clasa întâi. „Mi-a plăcut mult, şi mi-am făcut prieteni acolo, mă jucam cu ei. Apoi, încet au început să apară şi primele rezultate, la diferite concursuri zonale. După ce treaba devenea serioasă şi pregătirea trebuia să fie pe măsură şi-mi era greu să practic două sporturi. În 2007 şi 2008 mi-am adjudecat titlul de campioană naţională“, spune sportiva.

Tata a tras de ea să treacă la haltere

Tatăl său era impresionat de performanţele fetiţei, dar a convins-o ca în paralel să practice şi haltere. După trei ani în care a îmbinat două sporturi, a venit momentul să aleagă. Halterele i-au rămas în suflet şi a continuat pe această linie: „Aveam acasă ceva haltere şi am vrut să văd dacă are abilitate la acest sport. La început nu se face cu greutăţi mari, nu există riscuri. În ţară sunt peste 100 de fete care practică haltere, nu e ceva chiar ieşit din comun. Eu am impulsionat-o să mai meargă şi la judo, dar nu a mai vrut, plângea că vrea doar haltere. Este foarte talentată, iar în acest moment e de locurile 4-5 în Europa. Îi prevăd un viitor frumos“, spune tatăl şi antrenorul ei, Ionuţ Felecan. La 14 ani pe care-i va împlini abia în luna octombrie, Denisa cântăreşte 49 de kilograme şi ridică 70 de kilograme la stilul aruncat şi 57 la smuls. Părinţii insistă ca alimentaţia ei să fie una sănătoasă, dar nu i-au stabilit un regim special.

O salbă de medalii în numai trei ani

De trei ani de când practică acest sport, a adunat deja 25 de medalii. „Nu mi-a fost niciodată frică de greutăţi. M-am îndrăgostit de acest sport şi visul meu este să devin campioană olimpică. Dacă îţi place cu adevărat ceea ce faci, nimic nu este greu. Cunosc foarte multe fete care practică halterele, deşi este un sport de băieţi“, dezvăluie Denisa. Deşi în sport a demonstrat că are un potenţial uriaş, nu a neglijat nici şcoala. Este printre primele din clasă, deşi chiar ea spune că nu-i place să înveţe. La toamnă, va începe să concureze şi la competiţiile de seniori, iar pasiunea cu care merge la antrenamente îl face pe tatăl său să fie convins că va deveni una dintre cele mai bune sportive din Europa.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
-Ai un idol în sportul pe care-l pratici?
-Mi-a plăcut dintotdeauna Oskan Sibel din Turcia. La ultima ediţie a Jocurilor Olimpice, de la Beijing, a obţinut locul doi. Ne asemănăm oarecum pentru că şi ea a practicat judo la început.

-Până la ce vârstă crezi că poţi face sport de performanţă?
-Până la 25 de ani cu siguranţă. Am avut multe momente când eram supărată din cauza accidentărilor, dar nu mi-a trecut niciodată prin cap să mă las. Sunt prea pasionată.

CE-I PLACE
„Îmi place tenisul de câmp şi ador filmele de groază. Bineînţeles că halterele sunt principala mea pasiune“.

CE NU-I PLACE
Denisa îşi contrazice tatăl atunci când vine vorba de şcoală. Deşi Ionuţ Felecan spune că învaţă bine, ea are altă părere: „Nu-mi place să învăţ“, spune aceasta.