Povestea „Arizonei”. Cum a ajuns Capşa clujeană să poarte numele unui stat american

Cafeneaua "Arizona" este, de câteva decenii, locul de întâlnire al scriitorilor din Cluj

Cunoscutul local boem din centru a fost botezat de un elev de liceu pasionat de literatură. La sfârşitul anilor '50, scriitorul Virgil Stanciu, elev pe atunci, nefiindu-i permis să intre în cofetăria de pe strada Universităţii, a scris un text prin care a botezat-o, involuntar, „Arizona”.

Elevul Stanciu Virgil, care avea pe atunci doar 17 ani şi învăţa la Liceul „Emil Racoviţă” din Cluj a botezat în urmă cu aproximativ 51 de ani cofetăria Arizona, locul de întâlnire al scriitorilor şi boemilor clujeni. Acel elev este prof. Dr. Virgil Stanciu, cunoscut scriitor şi traducător clujean, dascăl la Facultatea de Litere a Universităţii Babeş Bolyai.

„Arizona interzisă”

Îşi aduce aminte cum, elev fiind, privea „cu jind”  prin vitrina cofetăriei la scriitorii şi oamenii de cultură sau de artă care îşi sorbeau cafeaua acolo.
„Cofetăriile şi localurile publice erau inaccesibile elevilor de liceu. Ei trebuiau să meargă însoţiţi, asta era legea. Existau patrule de miliţie şi de profesori care circulau des prin oraş. Dacă erai prins erai exmatriculat trei zile de la şcoală”, explică Virgil Stanciu. A reuşit de câteva ori, să se strecoare cu „frica în spate” în acel loc interzis.

De cele mai multe ori, însă, locul era trăit şi simţit numai din stradă, de cealaltă parte a vitrinei. Adolescentul pasionat de literatură cocheta încă de atunci cu scrisul. Aşa se face că undeva prin ultimul an de liceu (1959) scrisese o proză, o scurtă poveste despre un tânăr care nu putea să intre într-o cafenea. A botezat textul „Arizona interzisă”.

„A trecut ceva vreme de atunci, şi îmi aduc mai greu aminte. ştiu însă că povestea mea a circulat din mână în mână, ajungând pe la mai mulţi colegi şi prieteni. Încetul cu încetul, lumea începea să numească acea cofetărie Arizona. Am aflat şi eu, mai târziu, că fusesem naşul acelui loc”, spune profesorul.

Un moment de inspiraţie

De ce „Arizona” şi nu altfel? Explicaţia ar fi una: imaginaţia şi volumele de aventură citite în acei ani. „Îmi aduc aminte că la acea vreme erau multe cărţi de aventură, unele western. Probabil, la acea vreme, aveam capul plin de preerii şi tot felul de aventuri. De acolo titlul cu Arizona”, povesteşte Virgil Stanciu. Textul nu a fost publicat niciodată, mai mult, nici măcar autorul nu îl are. Îşi aduce aminte, însă, cu drag de momentul său de inspiraţie.

Cine este Virgil Stanciu

Prof. Dr. Univ. Virgil Stanciu s-a născut pe 4 noiembrie 1941 la Blaj (judeţul Alba) este un traducător şi critic literar. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai", secţia engleză-română (1959-1964) şi a studiat la mai multe universităţi din Marea Britanie şi America. A susţinut doctoratul în anul 1974, cu o teză în domeniul Filologie, specializarea Literatură Americană.

A debutat în revista „Steaua" (1965) şi a colaborat cu reviste precum Echinox, Tribuna, Vatra, Ateneu etc. Este un cunoscut traducător de romane în şi din engleză şi a fost distins cu Premiul Consiliului Britanic (2000) şi cu Premiul Uniunii Scriitorilor (2001). În cariera sa a scris şi a tradus mii de pagini.

Capşa clujenilor

Până ca Arizona să primească numele păstrat până azi, ea se numea, ca mai toate cofetăriile din oraş „Vita Dolci”, explică istoricul literar Mircea Popa. „A fost văzut din totdeauna un loc de întâlnire al scriitorilor încă din anii 70. De Arizona se leagă numele care au înfiinţat Tribuna, sau Echinoxul. Aici s-au născut multe romane. Ţin minte că eram student la Filologie când am trecut prima dată pe aici. Ştiu că aveau brioşe foarte bune şi la un preţ rezonabil”, spune Mircea Popa.

Multe alte nume ale literaturii clujene şi româneşti pot fi asociate acestui local. Printre acestea îi putem aminti pe Dinu Flămând (unul dintre întemeietorii cenaclului şi revistei „Echinox”), Romulus Guga (care a scris şi o carte intitulată „Adio, Arizona”), Augustin Buzura, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Ion Mureşan, Ovidiu Pecican sau Vasile Gogea au frecventat cu toţii această cafenea.

Foto: Irina Petraş (arhiva personală)