Cluj: Cum prinde viaţă „Adevărul de Seară”
0
La Tipografia Garamond, din Cluj-Napoca, tiparniţa scoate, în fiecare oră, 35.000 de ziare. Paginile colorate ale ziarelor ies pe bandă la câteva secunde după ce hârtia şi informaţia sunt „contopite“ în „camera motoarelor“.
De la plăcile de tipar la maşinăria propriu-zisă, până la sortare şi balotare, tomurile de hârtie prind viaţă sub banda tiparniţei, şi sub atenta supraveghere a tipografilor. Până să ajungă pe tarabe, ziarul „Adevărul de Seară“ trece printr-un proces tehnologic complex, în cadrul căruia fiecare detaliu contează. Cu mirosul dulceag de cerneală te obişnuieşti uşor, iar şuieratul maşinii de tipar te trezeşte din când în când la viaţă. Sunetul te atenţionează că este ceva în neregulă – s-a agăţat sulul de hârtie ori s-a defectat ceva.
Monstrul care face ziare
„Monstrul“ cu cilindri de hârtie scoate de pe banda lungă de 20 de metri 35.000 de ziare numai într-o oră. De aici, informaţia încă înmuiată în cerneala proaspătă se zvântă pe maşinile de distribuţie, care duc ziarul în toate colţurile oraşului, cald ca pâinea proaspăt scoasă din cuptor.
La Tipografia Garamond din Cluj-Napoca se tipăresc, în fiecare zi, cele opt ediţii ale ziarului „Adevărul de Seară“ din Transilvania: Cluj-Napoca, Bistriţa-Năsăud, Baia Mare, Alba, Satu Mare, Târgu-Mureş, Oradea, Sibiu. Pentru fiecare oraş, maşina porneşte din nou, pentru ca, la sfârşit, grămezile de ziare, stivuite în câte 150 de exemplare, să ia calea staţiilor de autobuze şi a bulevardelor din centru.
Până să ajungă în „camera motoarelor“, însă, paginile ziarelor, trimise pe suport electronic la tipografie, sunt preluate de către unul dintre angajaţi, Ovidiu Căldărar. Bărbatul verifică în amănunt fiecare pagină, după care o dă mai departe. Cea care face ca ziarul să fie transpus din format electronic pe plăci de tipar este Kovesdi Ildiko. Informaţia este preluată şi transpusă pe plăci fotosensibile. Fiecare din cele patru culori de bază presupune o placă de tipar separată, aşa că munca femeii, ce lucrează aici de 9 ani, este una minuţioasă.
O rolă mare, din hârtie albă, începe să se rotească, iar în acelaşi timp mai mulţi cilindri acompaniază motorul uriaş, ce urlă în gol. În câteva fracţiuni de secundă, colosul de hârtie este înghiţit de cilindri şi transformat, încet-încet, într-o pagină de ziar. La început, albul se înnegreşte, e tot mai negru, iar dintr-o dată, pe coala lungă de hârtie încep să apară dungi. Nu apuci nici să clipeşti, pentru că, în următorul moment, pagina este colorată, cu litere de-o şchioapă şi texte îngroşate. Pe banda de 20 de metri curge poza de deschidere, multiplicată în mii de exemplare, iar ziarul cald îţi gâdilă degetele.
Nu se face rabat de la calitate
Policromia paginilor, dată de cele patru culori ale ziarului, este atent studiată de cei doi oameni de bază ai tipografiei, Daroczi Csaba şi Kovesdi Laszlo. Din când în când, cei doi extrag câte un ziar de pe banda sacadată. Micile reglaje de nuanţe sunt făcute din încheietură, cu pricepere de maestru. „Verific întotdeauna paginaţia, să fie în ordine crescătoare, iar data să coincidă cu cea reală”, spune Kovesdi Laszlo. Nicio pagină nu scapă, însă, de ochii critici ai coordonatorului de producţie, Mathe Iosif. De-a lungul celor cinci ore, cât durează tipărirea celor opt ediţii, bărbatul studiază atent fiecare detaliu. Rebuturile sunt aruncate într-un coş plin mai bine de jumătate, semn că, aici, nimeni nu face rabat de calitate.
Se încarcă comentariile...
