VIDEO Colţ de rai: Cu drag, din Valea Drăganului

La poalele masivului Vlădeasa, în judeţul Cluj, există un loc în care este bine să mergi doar cu oameni frumoşi. Pentru că în Valea Drăganului toate sfârşesc, invariabil, prin a-ţi fi dragi. Peisajul nu-ţi taie respiraţia, ci ţi-o aşază la loc. Pe măsură ce înaintezi către Barajul Drăgan, oamenii sunt mai rari, semnalul mobilului – mai slab, iar lumina – mai curată.

Aşezarea cunoscută din 1925 cu numele Valea Drăganului a fost în vechime mai mare decât localităţile vecine, Poieni şi Bologa. O dovedeşte şi prima atestare documentară, de la 1455, în care e menţionată cu numele Nagysebes (Sebeşul Mare - magh.).

Mai citeşte şi:

VIDEO Aventură în cel mai nou parc natural, la Vâlcea

Oamenii de pe aceste meleaguri sunt harnici, mândri şi viteji - pe vremea dacilor au ţinut timp de câteva generaţii graniţa imperiului la câţiva kilometri distanţă, când Bologa era cetate romană - şi fac şi azi ce obişnuiau odinioară: exploatează pădurea (chiar dacă nu mai trimit lemnul pe Drăgan) şi îi smulg piatra din munte.

De când nu-i mai calcă tătarii sau turcii, au mai învăţat ceva: să-i primească cu inima deschisă pe călătorii care ajung din ce în ce mai des pe Valea Drăganului, fermecaţi de frumuseţea muntelui şi de liniştea locului.

De sus, de pe baraj

Pe Valea Drăganului se ajunge uşor, urmând drumul asfaltat care duce de la Poieni în stânga, peste calea ferată. Cu cât înaintezi mai mult spre Apuseni, întâlneşti din ce în ce mai puţine maşini, iar dacă n-ai vedea, ici şi colo, câte-un fir de fum, ai crede că zona, preferată pentru turismul de weekend, este părăsită.

Drumul duce până la Barajul Drăgan, o construcţie de beton de 120 de metri înălţime şi 424 de metri lungime, finalizată în 1987. La intrare, un câine ce-şi ia foarte în serios rolul de paznic îi inspectează atent pe vizitatori, însă nu vă speriaţi: cu o vorbă bună câştigaţi rapid o fluturare binevoitoare din coadă şi dreptul de a păşi pe uriaşa construcţie de beton.

Sub apă, nu departe de baraj, stau ascunse zidurile cabanei de la Pârâul Crucii, unde s-au refugiat mulţi români din satele cedate prin dictatul de la Viena, în 1940. Aici era şi magazinul de la care îşi făceau aprovizionarea săptămânală cei care lucrau la exploatarea lemnului. Veneau cu mocăniţa, pe platforma vagoanelor, cumpărau cele necesare, apoi se întorceau la cabanele lor forestiere de la Ciripa, Crăciunu, Tâlharu, Bociasa, Zărna, Poieniţa, Neşu sau în vreo colibă acoperită cu coajă de molid din cine ştie ce vârf de munte.

„Balenele" din Apuseni

La 200 de metri mai sus de baraj se află colonia Floroiu, cândva un orăşel în miniatură, ridicat pentru constructori şi familiile lor. Privind spre coada lacului, iese în evidenţă, ca un paznic impunător şi tăcut, Vârful Buteasa (1.714 metri). În dreapta se văd cătunul Alunu, adormit sub Vârful Caprei, Poieniţa - cu ultimele case atârnate de deal la Mişcu, iar spre Remeţi, păşunea trănişenilor, Rânşoru (Luncşor). În stânga e şaua Între Munţi, ce face legătura între Vârfuraş şi Vlădeasa, de sub care izvorăşte pârâul Zărna, apoi Zărnişoara, cu grohotişurile abundente de pe versantul drept şi Faţa Tarniţei.

Ulucile şerpuiesc prin  omăt şi printre  pământurile sebişenilor

După ce te minunezi de felul în care s-a jucat vântul cu zăpada, transformând-o, la celălalt capăt al barajului, într-un covor strălucitor de solzi, un zgomot îţi atrage atenţia. Pare a fi mugetul unei balene rătăcite, prin cine ştie ce miracol, în lacul de acumulare. După minute întregi de concentrare în care simţi că urechile îţi trosnesc de atâta linişte, se aude din nou mugetul. De data asta este însoţit de un zgomot care lămureşte lucrurile: nu sunt balene în lac, este doar gheaţa care se topeşte cu pârâituri de sfârşit de lume. „Aşa se întâmplă în fiecare an cu iarnă grea, când oglinda lacului îngheaţă", spune paznicul barajului, care-şi face veacul într-o gheretă de la intrare.

Pe drumul ce coboară de la baraj se răsfiră, de-a stânga şi de-a dreapta firului de apă, casele de vacanţă care-şi aşteaptă, îngropate-n zăpadă şi înconjurate de brazi, stăpânii de sfârşit de săptămână. Printre ele, pensiuni răsărite recent şi casele gospodarilor plecaţi în timpul săptămânii după lemne la pădure şi după merinde la Huedin. N-are cum să-ţi scape, pe dreapta, grajdul învăluit în muşchi şi înconjurat de căpiţe al lui Paşcalău, un muntean dintr-o bucată crescut cu toporişca la subsuoară, dornic nevoie mare să-ţi fie de folos cu ceva: „Vreţi un grajd ca ăsta? Vă vând, dacă vreţi. Sau poate aveţi nevoie de-o cameră unde să mergeţi cu drăguţa?". Muntenii de pe Valea Drăganului sunt gata oricând să-ţi sară în ajutor,  indiferent că e vorba de vreo indicaţie rutieră sau de recomandarea unui loc de dormit. Pentru că şi lor li-s dragi oamenii care le îndrăgesc locurile.

Cabana unde-şi ducea muza Lucian Blaga

Prin ani '50, doi oameni erau nelipsiţi, la sfârşit de săptămână, din Valea Drăganului: medicul ORL-ist Mihai Iubu şi prietenul său, poetul Lucian Blaga. Atât de mult le-a plăcut zona, încât au făcut aici o casă de vacanţă pe care oamenii o ştiu acum drept cabana Iubu.Mihai Iubu era faimos pentru două lucruri: avea o metodă proprie prin care trata rinita alergică şi impotenţa (legenda locală spune că le făcea ceva bărbaţilor la nas) şi era prieten cu poetul Lucian Blaga, care-l însoţea în drumeţiile la Valea Drăganului.

De regulă, trăgeau la modesta casă a familiei Dumitraş, situată între calea ferată pe care se opintea mocăniţa şi Vadul Drăganului, plin ochi cu păstrăvi. Pe la jumătatea anilor '50, cei doi prieteni au început să-şi facă propria cabană, lângă casa familiei Dumitraş. Pe lângă faptul că iubea mult zona, medicul Iubu avea acum un motiv în plus să-şi facă rădăcini pe Valea Drăganului - îl luase de suflet pe copilul Dumitraşilor, rămas orfan la vârsta de 8 ani.

În 1957, cabana proiectată, se spune, chiar de Lucian Blaga, a fost gata, dar cei doi prieteni nu s-au bucurat prea mult de ea: la sfârşitul acelui an, doctorul Mihai Iubu era arestat şi închis pentru că a spus într-un cerc de prieteni că regimul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej va cădea înainte de Sărbători - spun unii sau pentru că a adăpostit partizani fugiţi în munţi - spun alţii. Lucian Blaga s-a stins la Cluj în 1961.

Amenajată ca odinioară

Un colţ din România simplă şi curată

După aproape şapte ani petrecuţi în penitenciarele de la Aiud şi Gherla, Iubu s-a întors la Valea Drăganului, constatând cu tristeţe că minunata sa cabană a fost naţionalizată şi tranformată în birt. A murit în anii '70, într-un accident de maşină, fără a se bucura de colţul său de Rai de pe Drăgan şi fără a-şi îndeplini cea mai mare dorinţă: să lase cuiva moştenire tratamentele sale secrete.

Însă, dacă printr-o minune s-ar întoarce azi la cabana care-i poartă numele, ar avea măcar o mulţumire: copilul său de suflet, Constantin Dumitraş (acum are 66 de ani), a preluat în anul 2000 cabana împreună cu soţia sa, Viorica (61 de ani) şi şi-a cheltuit toate economiile pentru a o face să arate ca odinioară (singurele modificări sunt o terasă mai mare în spate, o instalaţie de încălzire şi o baie cu duş la etaj).

Privită din afară, cabana pare o casă de păpuşi din turtă dulce, dar în interior e suficient de spaţioasă pentru a găzdui 10 oameni. E decorată cu ceramică şi ţesături tradiţionale şi multe poze din care zâmbesc, între alţii, Mihai Iubu şi Lucian Blaga. În câteva clipe apare chiar şi muza poetului, o femeie despre care Viorica, gazda de la Iubu, ştie doar că se numea Minerva. În cazul în care sunteţi acceptaţi de gazde - la Iubu nu doarme oricine, pentru siguranţa obiectelor vechi - s-ar putea ca Viorica să vă îngăduie în casa veche a familiei Dumitraş, aflată în aceeaşi curte, unde e păstrat patul în care a dormit Lucian Blaga. (Informaţii telefon 0264/255.809;email:pensiuneaiubu@gmail.com). 

Excursii la cascadele Moara Dracului şi Răchiţele

LOCALIZARE. Valea Drăganului (Nagysebes, în maghiară) e o localitate din judeţul Cluj situată la limita munţilor Vlădeasa şi Meseş şi a depresiunii Huedin, străbătută de râul Drăgan. Valea Drăganului se află la 65 de kilometri de Cluj-Napoca şi 80 de Oradea.

ACCES. Din Cluj-Napoca pe şoseaua E60 până la Poienari, unde se face stânga peste calea ferată, pe drumul judeţean 764, asfaltat pe o bucată de 24 de kilometri, până la şantierul hidroenergetic Drăgan Remeţ. Se poate ajunge şi pe calea ferată, halta Valea Drăganului fiind situată pe traseul Cluj-Napoca - Oradea.

CAZARE. La 17 kilometri de şoseaua E60 (între Ciucea şi Poieni) funcţionează complexul turistic Dara (tel. 0743/131.259), compus din patru cabane cu câte două locuri de cazare şi baie proprie. De aici se pot închiria ATV-uri pentru excursii în împrejurimi. Cazarea costă 35 de lei/zi pentru o persoană, iar complexul poate fi închiriat integral pentru 280 lei/zi. Tarifele pensiunilor din zonă variază de la 50 lei pe noapte, la Cabana Bulzureana (tel. 0745/275.698), care are două margarete, până la 160 de lei cu mic dejun la Vila Roca (tel. 0730.272.868), de patru stele.

DRUMEŢII. Nu trebuie ratate: Castelul Goga, locul în care poetul şi-a petrecut ultimii ani din viaţă (comuna Ciucea, la patru kilometri de Valea Drăganului); Barajul Drăgan, o construcţie din beton în arc cu dublă curbură; cascada Moara Dracului (pe traseul către Stâna de Vale), Cetatea Bologa (în localitatea cu acelaşi nume de pe E60). Marcajele turistice conduc spre Cabana Vlădeasa, Cascada Răchiţele şi Pietrele Albe, la est, sau spre Valea Iadului şi Lacul Leşu şi spre Cabana şi Peştera Meziad, la vest.

INFORMAŢII. Mai multe date găsiţi pe site-urile primariapoieni.ro, iturism.ro şi redescopera-romania.ro.

Cu maşina pe Valea Drăganului

Cu bicicleta pe Valea Drăganului


Cu vâslele pe Valea Drăganului