Crăciunul se aşteaptă cu copăcelul în vatră

Ardelenii aşteaptă, în Ajunul Crăciunului, colindătorii.

Ardelenii respectă cu sfinţenie tradiţiile păstrate din generaţie în generaţie în cele trei zile care preced Crăciunul. Brad împodobit cu lumânări, nuci şi mere, cozonaci proaspăt scoşi din cuptor, topor aşezat sub piciorul mesei, colaci pentru colindători, un copac care arde neîncetat trei zile şi trei nopţi - iată doar câteva din obiceiurile de Crăciun rămase vii şi în zilele noastre prin satele din Ardeal.

În cele trei zile care preced Ajunul Crăciunului, gospodarii din satele Ardealului continuă să păstreze vii tradiţiile pe care le-au moştenit din generaţie în generaţie. „Există mai multe obiceiuri şi superstiţii legate de perioada imediat premergătoare Crăciunului. Astfel, se spune că, în aceste zile, nu e bine să dai împrumut, iar lucrurile împrumutate trebuie să le recuperezi, altfel îţi va merge rău tot anul care vine", spune etnologul Janeta Ciocan. Potrivit etnologilor, aceste zile înseamnă pentru ardeleni perioada „curăţeniei" trupeşti şi sufleteşti.

Colaci pentru colindători

Colindătorii joacă un rol important în seara de Ajun. „Se spune că Diavolul se teme doar de două lucruri: de colindă şi de ouăle roşii, de Paşti", explică Janeta Ciocan. „De când eram io copilă, m-o-nvăţat tata aşe: să ţiu tătă noaptea lumina aprinsă de Crăciun şi să-i primesc pe tăţi colindătorii. Când nu s-a colinda, Cela Rău va pune stăpânire pe lume", arată Mariana Uţă, o bătrână de aproape 90 de ani din localitatea maramureşeană Bârsana. „Este un obicei cunoscut în tot Ardealul acela de a ţine lumina aprinsă în noaptea de Ajun. Astfel, cei ai casei nu uită nicio clipă faptul că este noaptea magică în care a venit pe lume Isus", continuă etnologul.

Copac ce arde trei zile şi trei nopţi

În unele sate din Maramureş, Bihor şi Cluj, în gospodăriile în care mai există vetre, tradiţia cere ca astăzi bărbatul casei să meargă în pădure, să aleagă un copăcel pe care să-l aducă întreg în ogradă. „Acest copăcel se ţine trei zile în ogradă, după care, în noaptea de Ajun, se pune să ardă în vatră. Copacul trebuie să ardă timp de trei zile şi trei nopţi, fără oprire, după care coconul (copilul, n. red.) casei scoate jarul rămas şi-l scutură de stâlpul porţii", mai spune Janeta Ciocan. Dacă sar scântei multe, anul viitor va fi unul rodnic pentru gospodărie, cu „pui mulţi la cloşcă". În caz contrar, gazdele se pot pregăti pentru un an greu.

Masă-mbelşugată, cu toate roadele pământului

Există o serie de paşi care trebuie urmaţi pentru pregătirea mesei de Crăciun. Nu lipsesc bucatele alese tradiţionale, cum ar fi sarmalele, preparatele din porcul proaspăt sacrificat sau cozonacii. „Sub un picior al mesei se aşează un topor, pentru ca membrii familiei să aibă parte anul ce vine de o sănătate de fier. În această noapte, femeia, odată aşezată la masa festivă, nu mai are voie să se ridice. Bărbatul - capul familiei - trebuie să îndeplinească, de această dată, atribuţiile nevestei", completează etnologul.

În satele ardeleneşti, s-a păstrat în mare parte modul tradiţional de împodobire a bradului. „Lumânările nu au fost înlocuite peste tot cu luminiţele conectate la o sursă de curent, nici merele şi nucile, cu globuri. Mă bucură faptul că mai există copii care preiau din tradiţiile vechi de secole, care se bucură atunci când colindă din casă-n casă din tot sufletul lor şi sunt răsplătiţi cu colaci, mere şi nuci. Aceste lucruri, neînsemnate pentru unii, păstrează viu spiritul sărbătorilor de iarnă în satele din Ardeal", este de părere etnologul.