FOTO Țiganii își fac cooperative și se lansează pe piața handmade

Un ONG testeză formula salvatoare pentru meșteșugurile rome: ateliere itinerante, demonstrații pe viu, cursuri de ucenicie și multă convingere. Totul cu 5 milioane de euro de la UE.

Un mim se pozează lângă un meşteşugar rom în centrul Clujului, la un eveniment organizat de un ONG, ca să arate că trecutul și prezentul pot trăi împreună. La fel se încăpățânează să dovedească asociația Romano ButiQ, printr-un proiect european (derulat în perioada iunie 2011- iunie 2013) care are ca scop să facă vizibile meșteșugurile țigănești în cadrul unor ateliere itinerante prin orașele țării, ci și prin înființarea unor cooperative unde artizanii să-și vândă legal produsele.

Patru meşteşugari romi fac demonstraţii în centrul Clujului

Se urmărește o lansare pe piața handmade a bătrânelor meșteșuguri țigănești ce au supraviețuit până în secolul al XXI-lea. Lansarea se vrea una adaptată vremurilor şi cu produse pentru omul anului 2012, nedesprins de mobil și laptop.

Cooperative noi pentru meșteșuguri vechi

„Suntem un grup de oameni care vrem să nu piară meșteșugurile vechi. Unul dintre noi are un bunic care e fierar. Așa am început. Am gândit și o formă prin care să vindem produsele tradiționale rome, dar și să-i învățăm pe meșteșugari să-și adapteze munca la vremurile pe care le trăim", explică coordonatorul proiectului, Nicu Dumitru, care se ocupă și de partea de comunicare. Potcoavele de fier pot deveni suport pentru cărţi, pielea va fi transformată în huse de telefon sau de laptop, explică el.

Meşteşugarul rom Gheorghe Lingurar din satul clujean Poieni

Pasul următor a fost cel de mediatizare a meșteșugurilor țigănești prin prezența artizanilor la diverse evenimente importante cum e TIFF-ul la Cluj, Festivalul Internațional de Artă Romani şi Street Delivery din Bucureşti. La acestea se adaugă atelierele itinerante prin ţară. Un astfel de atelier poposeşte în centrul Clujului de la sfârşitul lui mai până pe 10 iunie.

Patru meşteri din judeţul Cluj le arată trecătorilor curioşi măiestria lucrului cu lemnul, tabla şi argintul. Unul dintre ei este şi Gheorghe Lingurar, un „bătrân" în ale rudăritului, cum se cheamă, pe limba romilor, arta de a face obiecte din lemn. Are 57 de ani şi e din satul Poieni.

„Învaţă că ţ-a prinde bine!"

Bunicul său i-a pus prima dată cuţitul şi lemnul în mână. De la el a „furat" meserie. „Primul meu obiect a fost o lingură. Tot prima dată m-am tăiat la mână, dar nu m-a lăsat bunicul să renunţ. Mi-a zis: <<învaţă că ţ-a prinde bine!>>", povesteşte Gheorghe Lingurar.

El mărturişeşte că, în urmă cu vreo 35 de ani, când a început să aibă comenzi, nu credea vreodată că va trăi vremurile în care ceea face el nu va mai avea valoare. „Pe vremuri se lucra toată vara până pe 10 octombrie, când era târg mare în satul Negreni (n.r. sat în judeţul Cluj). Acolo îşi vindeau meşteşugarii tot, de la linguri pentru mâncare, furculiţe, troci pentru animale, coveţi pentru aluat", explică Lingurar.

Din 2009 şi până anul trecut a lucrat pentru un italian care-i plătea 4 lei pe o lingură. „Era ceva faţă de cum se vând la târguri. Din 20-30 de bucăţi abia dacă dau 2-3 obiecte. Lumea nu mai cumpără. Pe vremuri era mai bine. Lumea mânca cu linguri din lemn. Acum, numai unii le folosesc la dulceaţă sau zacuscă", zice clujeanul care în niciun sfert de ceas îţi face o lingură.

Roadele muncii romilor

Pentru el, răchita şi plopul nu mai au secrete. Prin mâna sa, lemnul ia formă de unealtă. Regretă că fiul său, de 30 de ani, nu vrea să ducă mai departe meşteşugul. „A încercat o dată, s-a tăiat şi nu a mai vrut să facă", povesteşte el. Trăieşte cu speranţa că unul dintre nepoţii săi care acum se joacă prin curte va duce mai departe tradiţia. Mai ales acum că el face parte din prima cooperativă de meşteşuguri ţigăneşti din judeţul Cluj. „Sunt bune cooperativele. Dacă tineretul va vrea, se va reuşi", concluzionează acesta.

O uniune naţională a meşteşugurilor rome

Prin proiectul european se fac cursuri de ucenicie, adică bătrânii îi învață pe tineri tainele metalului, lemnului și împletitului ca să le ducă mai departe în secolul următor, dar și să poată și trăi din meșteșug. „Prin înființarea cooperativelor le oferim cadrul legal de a-și desface produsele. Vom crea cooperative pe zone. Ele vor fi coordonate de o uniune națională", spune Nicu Dumitru, specialistul în comunicare al proiectului.

O altă "bătălie" care trebuie câștigată e cea legată de imagine. Din proiect s-au alocat fonduri speciale pentru campania publicitară, afișe, spoturi.

Cinci cooperative în Cluj

În judeţul Cluj vor fi cinci cooperative de meşteşuguri ţigăneşti. Doar una este deja cu acte în regulă, cea din comuna Poieni (din care face parte şi Gheorghe Lingurar), care adună împletitori, lingurari şi confecţioneri de table. O alta va fi gata în curând, la Căşeiu, pe împletitori şi confecţioneri de tablă, iar încă trei sunt în lucru - la Viişoara (împletitori), la Ceanu Mare (fierari) şi la Cojocna (table şi lăutari). „Suntem în discuţii pentru alte cooperative în localităţile clujene Sânpaul, Mociu, Mintiu Gherlii şi Gherla. În acelaşi sens se poartă discuţii pentru înfiinţarea de cooperative la Budacu de Sus şi Dumitriţa în judeţul Bistriţa-Năsăud, la Şugag în judeţul Alba, respectiv la Fildu de Sus, Sâg şi Jibou în judeţul Sălaj", explică Nicu Dumitru, purtătorul de cuvânt al Asociaţiei Romano ButiQ.

Uneltele rudarilor (meşteşugarii romi care lucrează cu lemnul)

Coordonatorul pe Cluj al atelierului itinerant al asociaţiei, Andrei Georgescu, spune că aceste cooperative sunt echivalentul asociaţiilor familiale. Juridic se numesc cooperative de gradul I, iar pentru constituirea uneia e nevoie de minim 5 meşteşugari. „Ei vor avea statut de cofondator şi vor avea drepturi egale. Cooperativele le oferă cadrul legal prin care ei îşi vor putea să-şi desfacă produsele. Fiecare cooperativă va avea un sediu şi o structură de conducere", afirmă Georgescu.

Membrii acestor structuri vor avea un contract de muncă şi un venit lunar în funcţie de cât vor munci. „Cât muncesc, atâta primesc. Spre exemplu, un meşteşugar împletitor din localitatea Mironeasa, judeţul Iaşi, a câştigat 500-600 de lei într-o lună", adaugă Georgescu. El mai spune că până când cooperativele vor începe să producă real, vor fi coordonate de la Bucureşti.

„Nu trebuie să-şi schimbe profesia, pot să muncească de acasă şi au un program de lucru flexibil. Ceea ce e foarte convenabil", adaugă Georgescu.