Pe scenă şi la 96 de ani: „Teatrul mă ţine în viaţă!“

Cel mai în vârstă actor din România, Senkalszky Endre, continuă să-i facă pe spectatori să vibreze pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. Senkalszky Endre spune că secretul longevităţii sale este tocmai pasiunea pentru teatru. După 70 de ani şi peste 200 de piese nu a obosit deloc şi speră să prindă suta de ani tot pe scenă.

„Nu ştiu cum va arăta teatrul viitorului, dar mă simt responsabil pentru cel prezent", spune la cei 96 de ani ai săi Senkalszky Endre. Actorul născut la Cluj-Napoca, la 2 octombrie 1914, a urcat întâia oară pe scenă la 15 ani. „Erau alte vremuri, pe atunci. Nu exista o şcoală de teatru, erau în schimb foarte mulţi actori amatori, tineri şi talentaţi", îşi aminteşte Senkalszky. Atunci s-a înscris în trupa de teatru a Tinerilor Catolici. „A fost o şcoală bună pentru mine. În acea vreme am prins gustul teatrului, am crescut odată cu rolurile pe care le-am jucat", adaugă actorul.

„În 1933, la 19 ani, am primit rolul principal în piesa «Bătrânul nemernic», a lui Mikszath Kalman. La premiera din Cluj-Napoca a fost prezent şi Kadar Imre, directorul Teatrului Maghiar de Stat sau Thalia, cum se chema atunci. După spectacol, ţin minte că a venit la mine şi mi-a propus să mă angajeze la teatru", spune Senkalszky.

În piesa „Richard al III-lea“, pe scena Teatrului Maghiar de Stat

„Nu eram copt suficient"

Cu toate că, în acea perioadă, visul oricărui tânăr care aspira să cucerească lumea urcând pe scenă era să ajungă la un teatru de renume, Senkalszky a refuzat oferta. Nu se simţea pregătit. „Nu eram copt suficient. Aş fi făcut faţă, însă doar atât. Visul meu era să urc pe scena Teatrului Maghiar de Stat, dar am preferat să am răbdare. Timpul a demonstrat că am făcut alegeri corecte în viaţă", explică actorul.

În 1935 s-a înscris la o şcoală particulară de teatru, condusă de Hetenyi Elemer, un celebru actor al vremii. „Cursurile durau doi ani, iar la sfârşit dădeam examen", spune bătrânul. În 1937, Senkalszky Endre a dat concurs pe singurul post disponibil la Teatrul Maghiar. În acelaşi an s-a angajat şi la teatrul din Arad. „Mi-a prins bine să joc la Arad. Am făcut turnee prin toată Transilvania, mi-am creat un nume. Eram cunoscut şi în Sighetu Marmaţiei, şi în Satu Mare sau Târgu-Mureş. Am început să mă bucur de faimă şi de bani - lucruri deloc esenţiale, însă care reuşesc să aducă un strop de optimism în sufletul oricărui actor", mărturiseşte clujeanul.

A scăpat de front

În mod normal, Senkalszky ar fi trebuit să scape de pericolul de a fi înrolat în armată. „Eram deja angajat al unui teatru de stat, dar în 1939 am fost totuşi înrolat. Am scăpat însă de front întrucât etnicii maghiari nu erau consideraţi de încredere şi m-am întors la Cluj. Au fost ani grei. Lumea nu mai venea la teatru. Noi, actorii, începusem să trăim cu un soi de sentiment al zădărniciei", rememorează actorul.

Întors la Cluj, s-a interesat dacă s-ar putea angaja din nou la Teatrul Maghiar de Stat. „Directorul teatrului, acelaşi Kadar Imre, mi-a spus că eventual pentru roluri de musical. Răspunsul meu a fost clar: «Atunci voi juca eu roluri uşoare când va fi el epis­cop». Ironia este că directorul a ajuns, câţiva ani mai târziu, profesor de teologie", îşi continuă povestea cel mai în vârstă actor din România.

PUTEŢI VEDEA O GALERIE FOTO AICI

Membru pe viaţă al Teatrului Maghiar

Începând cu 1940, Senkalszky Endre a rămas fidel Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. „De 70 de ani joc la acelaşi teatru. Practic, mi-am legat întreaga viaţă de numele Teatrului Maghiar de Stat. Aş fi putut pleca în Ungaria, multe aş fi putut face. Însă am respectat scena şi publicul din Cluj-Napoca", subliniază actorul. În anul 1989 a primit distincţia de „Membru pe viaţă" al instituţiei clujene. De altfel, Senkalszky s-a aflat şi la conducerea teatrului clujean, în perioada 1964 - 1969, fără să fi făcut parte, cum i se ceruse, din Partidul Comunist. „Actorii nu fac politică", afirmă, răspicat, nonagenarul.

S-a pensionat în anul 1977. Cu toate că, de regulă, cariera unui actor se încheie odată cu pensionarea, nu la fel s-a întâmplat şi în cazul lui Senkalszky Endre. Critica de specialitate a punctat în unanimitate şi des faptul că actorul clujean a „înflorit" spre bătrâneţe. „Păstrez şi acum zeci de dosare burduşite cu critica, pozitivă şi negativă deopotrivă, pe care am primit-o de-a lungul întregii mele cariere", zâmbeşte actorul care a dat viaţă, în 80 de ani în peste 200 de spectacole, la personaje din piese semnate Shakespeare, Moliere, Ionesco sau Mikszath.

Secretul lui: pasiunea pentru teatru

Întrebat care este secretul longevităţii lui, actorul a spus fără să ezite că este vorba despre pasiunea pentru teatru. „Mă ţine în viaţă. Mă simt bine, doar că anii-şi spun cuvântul. De peste 20 de ani trăiesc singur, de când am pierdut-o pe soţia mea, iar copii nu am", mărturiseşte actorul.

El nu a avut un regim special de viaţă. „Am anumite tabieturi la care nu renunţ - mănânc la ore fixe, fac mişcare, merg zilnic la teatru. Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a înzestrat cu o memorie bună, nu uit. Încă pot învăţa roluri, replici", explică actorul. Locuieşte într-un bloc fără lift la etajul patru, dar spune că scările nu reprezintă o problemă pentru el: „Secolul trăit a lăsat urme. Şi în suflet, şi în trup, dar încă mă simt tânăr. Cred că sunt un om norocos".

Endre în „Înmormântare nocturnă“

„E o onoare să-l avem"

Colegii îl apreciază foarte mult. „Este o adevărată onoare să-l avem coleg pe Senkalszky Endre. E ceva special, nemaiîntâlnit. Debordează de energie, uneori, ne dă nouă, tinerilor, clasă. Dacă nu joacă într-o piesă, atunci se află în public la fiecare premieră. Este extraordinar", declară Kezdi Imola, una dintre tinerele talente ale teatrului.

De asemenea, Tompa Gabor, directorul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, care încă îl distribuie în roluri principale, susţine că Senkalszky Endre este unul dintre cei mai buni actori pe care i-a avut, care şi la 96 de ani ţine pasul cu cei tineri.

Distincţii primite

- 1957 - artist emerit, din partea Partidului Popular Român
- 1999 - Premiul „Banffy Miklos"
- 2004 - premiul pentru întreaga activitate UNITER
- 2004 - a primit gradul de Cavaler în Ordinul Meritul Cultural, din partea Ministerului Culturii şi Cultelor

"Este un actor complex şi ne bucurăm că reuşeşte şi la vârsta asta să ţină pasul cu actorii mai tineri."
Tompa Gabor directorul Teatrului Maghiar