VIDEO Cine este Ioan Irimie, clujeanul propus pentru funcţia de şef al DNA
0Ioan Irimie, propus la conducerea DNA, a fost şeful DNA - Cluj până în 2005, când a fost revocat de Daniel Morar, în proiectul de management el susţinând că Direcţia "trebuie să devină un acuzator energic şi imparţial în urmărirea penală şi judecarea cauzelor de corupţie la nivel înalt şi mediu".
Ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, a anunţat, joi, că pentru funcţia de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) a fost propus procurorul Ioan Irimie. Mona Pivniceru a precizat că dintre candidaţii pentru această funcţie au fost selectaţi Claudiu Dumitrescu şi Ioan Irimie, fiind propus Irimie, potrivit Mediafax.
Întrebată cum l-a propus pe procurorul Ioan Irimie la şefia DNA, în condiţiile în care în 2005 a fost revocat dintr-o funcţie de şef al unei structuri teritoriale a Direcţiei din cauza managementului defectuos, Pivniceru a răspuns: "Domnul Irimie a parcurs toate stadiile unui procuror de DNA şi are o viziune largă, inclusiv a activităţii teritoriale a acestei structuri, lucru pe care celălalt candidat care figura pe listă, Claudiu Dumitrescu, nu-l avea".
Propunerea pentru funcţia de procuror general al României va fi înaintată Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit regulamentului de numire a procurorilor şefi, CSM are termen 60 de zile până la emiterea unui aviz (consultativ) la propunerea înaintată de ministrul Justiţiei, decizia finală urmând a fi luată de preşedintele României.
Vezi mai jos ce a declarat Irimie joi, 1 noiembrie, ziariştilor (sursa: ora de cluj)
Procuror criminalist
Ioan Irimie este, din ianuarie 2010, procuror la Serviciul Teritorial Cluj al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. În perioada iulie 2003 - octombrie 2005, Irimie a ocupat funcţia de procuror-şef al Serviciului Teritorial Cluj al DNA, iar până în iulie 2006 a fost procuror al acestei structuri. Din august 2006 şi până în 2009, Ioan Irimie a fost procuror şi, ulterior, procuror criminalist la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Anterior, Ioan Irimie a fost procuror în cadrul Secţiei de combatere a corupţiei din Parchetul Naţional Anticorpţie - Structura Centrală (septembrie 2002 - iulie 2003), procuror la Parchetul Curţii de Apel Cluj (ianuarie - august 2000), procuror şi, ulterior, procuror şef al Serviciul de Combatere a Corupţiei şi Criminalităţii organizate din Parchetul instanţei supreme (septembrie 1998 - decembrie 1999), procuror la Parchetul Tribunalului Cluj (octombrie 1990 - august 1998), procuror la Parchetul Judecătoriei Cluj-Napoca (octombrie 1985 - septembrie 1990), procuror la Parchetul Judecătoriei Vişeu de Sus, judeţul Maramureş (1978 - septemberie 1985).
Ioan Irimie s-a născut în 22 iulie 1954 şi este căsătorit. El a absolvit Facultatea de Drept din Cluj-Napoca în iunie 1978, având media 10 la licenţă.
Ce scrie în proiectul de management
În proiectul său de management, Ioan Irimie a propus pentru eficientizarea activităţii manageriale a instituţiei măsuri de îmbunătăţire a gestionării cazurilor, dar şi accelerarea luptei anticorupţie în domenii precum asistenţa medicală, administraţia locală, administraţia fiscală şi achiziţiile publice.
Procurorul Ioan Irimie a arătat că "exercitarea stilului de management are o influenţă hotărâtoare asupra climatului de muncă şi comportamentului membrilor instituţiei conduse".
"Chiar dacă recomand un stil de management participativ, care duce la înregistrarea de relaţii bune între membrii colectivului, cât şi între aceştia şi manager, existând dorinţa de a realiza obiectivele şi relevând o puternică unitate a grupului, se poate adopta şi un stil autoritar - în anumite situaţii, faţă de anumiţi subordonaţi, de regulă în gestionarea stărilor de criză", a scris Irimie în proiectul său.
La capitolul "Modalităţi de eficientizare a activităţii Direcţiei Naţionale Anticorpţie", Irimie a notat că "pentru creşterea performanţei instituţionale este nevoie să se realizeze o planificare strategică a activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru a se identifica cele mai potrivite direcţii de acţiuni în vederea realizării cu celeritate şi profesionalism a urmăririi penale în cazurile de mare şi medie corupţie şi obţinerea unor rezultate concrete în lupta împotriva corupţiei".
Irimie a făcut o radiografie a "punctelor tari şi slabe" ale instituţiei şi a arătat că acestea "sunt interne şi se referă la starea prezentă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în timp ce oportunităţile şi riscurile sunt externe şi se referă la viitor".
Punctele tari, a arătat Irimie, sunt eforturile guvernamentale concentrate pe constituirea unor mecanisme eficiente de combatere a fenomenului corupţiei şi încercarea de a îmbunătăţi practicile penale în domeniu, echipe manageriale consolidate la nivelul structurii centrale a DNA şi servicii teritoriale, implementarea strategiei şi planului de reformă în sistemul judiciar, îmbunătăţirea operativităţii soluţionării cauzelor penale, valoarea profesională şi etică a procurorilor, dotarea IT corespunzătoare, mentalitatea conducerii şi a procurorului care acţionează independent şi cu responsabilitate împotriva fenomenului corupţiei, stabilirea unor metodologii unitare de lucru, dotarea tehnico-materială corespunzătoare, reducerea numărului de hotărâri definitive de achitare a inculpaţilor trimişi în judecată.
Puncte slabe
Procurorul clujean a mai scris în proiectul de management că DNA "trebuie să devină un acuzator energic şi imparţial în urmărirea penală şi judecarea cauzelor de corupţie la nivel înalt şi mediu, pentru a demonstra independenţa sistemului judiciar şi că România este un stat de drept" şi că "bugetul Uniunii Europene a sprijinit combaterea corupţiei şi reforma sistemului judiciar prin intermediul fondurilor structurale cu peste 12 milioane euro".
Punctele slabe identificate de Irimie sunt "deficienţa continuă în materie de resurse umane, încărcătura mare de cauze, consecinţa insuficienţei procurorilor şi a personalului auxiliar, temeiul juridic pentru activitatea DNA a fost combătut de mai multe ori, lipsuri în gestionarea mai eficientă şi mai riguroasă a cauzelor penale şi refuzul Parlamentului de a permite începerea urmăririi penale împotriva parlamentarilor care sunt actuali sau foşti miniştri, determinând o imunitate «de facto» la urmărirea penală, ceea ce blochează cursul justiţiei".