Stiri din Cluj-Napoca

Este una dintre puţinele vedete autentice de televiziune şi formator de opinie. Citiţi în interviul acordat reporterului Adevărul de Seară care este părerea lui Cătălin Ştefănescu despre mândria de a fi român, „privilegiul“ de a fi considerat ardelean sau mitic, dar şi despre gândul de a pleca din România.

Reporter ADS: Mulţi te consider clujean. Când a avut loc „adopţia“ ta aici?

Cătălin Ştefănescu: De douăzeci de ani, stau la Cluj. Adopția „fizică“ a avut loc în momentul în care am venit la facultate. Cea spirituală, însă, a început cu multă vreme înainte. Îi datorez asta, alături de foarte multe altele, unui om care nu mai e printre noi.

Nu știu dacă mi-a folosit eticheta de clujean. Şi nici n-ar fi prea corect. Cu ce-ar fi mai prejos eticheta de bîrlădean, de brăilean, sau de gorjean? E drept, la Bucureşti, în glumă, prietenii îmi spun că vin de la țară, de la Cluj. Iar cei de la Cluj, tot în glumă, mai aduc vorba de mitici şi de giolgăi.

Dacă ai fi avut de ales să te naşti şi să trăieşti în altă tara, care ar fi fost aceea?

C.Ş.:Poate că în țările Nordului. Mă fascinează lumea aceea. Dar nu sunt distrus de faptul că sunt român. Iar dacă ar fi să trăiesc mai multă vreme prin alte părți, aici, la doi pași, la Salonic, mi-ar tihni grozav.

Tot mai mulţi români vorbesc, în ultima vreme despre emigrarea din România. Ai primit oferte să pleci din ţară?

C.Ş.: Da. Cu mulţi ani în urmă, am fost foarte aproape de a pleca. N-a fost să fie. Nu plâng din cauza asta. Mai degrabă îmi pare rău că n-am făcut muzică sau film, decât să mă gândesc înlăcrimat că n-am plecat de aici atunci cînd am avut ocazia.

Ce le spui românilor care vor să plece acum din ţară, când le este greu?

C.Ş.Nu le spun românilor nimic! Cine sunt eu să le spun oamenilor ceva? E treaba fiecăruia ce alege. Cum să te adresezi cuiva şi să-i vinzi texte patriotice, când omul s-a săturat să fie umilit şi călcat în picioare, la el acasă? Cum să-l întorci din drum când se simte respectat în altă parte? 

De ce ai ales televiziunea şi nu alt mijloc de comunicare? Cum ai ajuns in televiziune?

C.Ş. Absolut întâmplător, în urma unui concurs. Fără rude, fără consăteni, fără pile. Şi datorită realizatoarei unei emisiuni de la Radio Cluj, unde colaboram, care ne-a anunţat, pe mine şi pe un coleg de an, de examenul ăsta.  E ca în bancul ăla celebru, cu înghețul, în care personajul răspunde : „Aşa am apucat.“ Când am început să lucrez la televiziune, nici nu-îmi trecea prin minte că voi rămâne în meseria asta.

Abia pe parcurs a început să apară şi pasiunea. Cât despre emisiunea Garantat 100%, am prieteni şi cunoştinţe care nu sunt deloc de acord cu felul în care arată emisiunea acum. Unul dintre foștii colegi cu care am lucrat multă vreme spune că formatul actual este doar o pervertire a felului frumos în care a început, cu zece ani în urmă.

Nu împărtăşesc părerea aceasta, pentru că am câştigat alţi prieteni, foarte mulţi, care au aderat la felul în care încerc să fac emisiunea acum. Mă bucură cel mai mult şi mă onorează atenţia tinerilor care descoperă emisiunea noastră. La fel cum mă bucură nespus când cunosc studenţi care spun că au crescut cu poveştile acestei emisiuni.

Şi cred că obsesia continuă de a nu face ceva prăfuit, de a schimba periodic felul de a spune lucrurile, s-a dovedit a fi un lucru bun.

Te vezi facand altceva? Ce?

C.Ş.: Evident că da. Nu e televiziunea vreun capăt al lumii. Am și primit niște mesaje seducătoare dinspre relații publice, comunicare, branding, publicitate… Dar cel mai important lucru, pentru mine, acum, e să începem cu bine sezonul de toamnă al emisiunii.

Copilăria lui Cătălin

Cum era Cătalin în copilărie, în şcoală, la liceu? Ce te pasiona? Ce citeai? Credeai vreodata ca vei face televiziune?

C.Ş.: Am început să citesc mai târziu decât alţi colegi. Dar şi cînd am început, am făcut-o cu mare hotărâre. Am trăit într-un oraş mic, iar poveştile oraşului mic au nevoie de spaţiu mare. Sunt poveşti cu dus şi-ntors, cu multe rele, dar şi cu multe bune.

Mai ales, cu o anume lipsă de claritate, tipică aşezărilor mici. Când trăieşti în spaţii foarte limitate, nu poţi “dribla” pe suprafeţe mari. Evident că nu mă gîndeam la televiziune. Eram sigur că o să fiu actor sau scriitor.

Ai încredere în oameni?

C.Ş.: Evident că am încredere în oameni. Şi nici nu mă dau de ceasul morţii şi nu-mi smulg părul din cap, atunci cînd mai iau câte o neaoşă ţeapă. Şi nu e tocmai rar. Dar e sinistru să-ţi pierzi încrederea în oameni. Iar când spun în gura mare că cred în condiţia ameliorabilă a individului, chiar e pe cinstite.

Cătălin Ştefănescu s-a născut  în 29 decembrie 1968, la Râmnicu Vâlcea. A terminat Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai. Despre starea sa civilă spune că e bună, aşa cum este.