Campanie „20 de ani în 20 de zile“: Evenimentul anului 1990 - „Golaniada” clujeană

Clujenii se strângeau în Piaţa Libertăţii, unde îşi manifestau sentimentele anticomuniste şi învăţau pe viu ce înseamnă democraţia. În 1990, Piaţa Unirii de azi se numea Piaţa Libertăţii. A fost varianta clujeană a Pieţei Universităţii, şi poate mai mult decât atât.

A fost şi un spaţiu liber de comunism, dar şi locul unde, din vorbă în vorbă, mii de clujeni au învăţat abecedarul democraţiei.

Jurnalistul Mihnea Măruţă îşi aduce aminte de fenomenul „Piaţa Libertăţii”, din primele zile ale lui ’90, ca de o agora grecească. „Se strângea lumea în grupuleţe şi dezbătea politică. Erau sute, poate mii, de oameni pe partea cu cofetăria «Carpaţi» sau pe fostele alei de lângă statuie. Te puteai muta de la un grup la altul, chiar dacă nu ştiai pe nimeni. Te duceai să dezbaţi politică, te băgai în discuţie sau doar ascultai. Învăţai politică şi istorie din discuţii, era ca şi cum se dăsea cortina la o parte”, povesteşte acesta.

Golani de onoare

Apoi, a intervenit solidarizarea cu demonstraţia anticomunist maraton din Piaţa Universităţii. „Cred că a început aşa: cu prilejul unei vizite a lui Iliescu la Cluj, la sfârşitul lui aprilie, o vizită electorală, pentru că se-apropiau alegerile din 20 mai. Iliescu a fost huiduit la Sala Sporturilor. Tinerii care l-au bruiat s-au încolonat şi s-au întors la statuia lui Matei Corvin, în Piaţa Libertăţii pe atunci, de unde n-au mai plecat”, spunea Doina Cornea într-un interviu acordat revistei „22”.

Spaţiul din faţa statuii lui Matei Corvin a fost botezată de tineri ca fiind „Zona fără comunism”. Participanţii la demonstraţie se premiau cu diplome, acordate „golanilor de onoare”, ironizând termenul de „golan”, folosit de Iliescu la adresa protestatarilor din Piaţa Universităţii.

„Primeşte titlul de golan de onoare, pentru lupta împotriva comunismului şi a oricărei forme de totalitarism”, scria pe diplome. Distincţia cu numărul 1 i-a fost înmânată Doinei Cornea.

„Culcam copiii şi fugeam în piaţă”

„Era un spaţiu absolut de libertate. Lumea abia aştepta să termine serviciul şi să meargă acolo. Veneau studenţi, profesori, doctori”, ne-a povestit jurnalistul Bogdan Eduard, unul dintre „golanii” clujeni.

El a fost unul dintre cei care şi-a petrecut primăvara lui 1990 în Piaţa Libertăţii. În acea vreme lucra la Liceul „Unirea”, ca pedagog. „Atunci am trăit cele mai frumoase perioade din viaţa mea. După ce culcam copiii, fugeam în Piaţa Libertăţii, care era plină. Era absolut extraordinar ce se întâmpla”, ne-a povestit acesta. Eduard îşi aduce aminte de zvonurile zilnice, care alimentau teama de o intervenţie în forţă pentru dispersarea manifestaţiei.

„Era o tensiune permanent, existau provocatori, altercaţii. Ni se striga «mergeţi la muncă!», «dacă sunteţi studenţi, de ce nu sunteţi la şcoală?» sau «vreţi să vină Căposu cu regele şi moşierii?»”, îşi aduce aminte şi Mihnea Măruţă.

Întâlnirile au continuat până la începutul lunii iunie, când acestea s-au stins după ce Iliescu a ieşit preşedinte. „S-a mai ieşit puţin când a fost mineriada, dar cam asta a fost totul”, a încheiat Bogdan Eduard.

„Era un spaţiu absolut de libertate. Lumea abia aştepta să termine serviciul şi să meargă acolo”, Bogdan Eduard, participant la demonstraţie

CAMPANIE: Ce am făcut în ultimii 20 de ani?