CAMPANIE Doctorul bun de pus la inimă

Profesorul Radu Căpâlneanu

Voturile cititorilor, ale redacţiei şi ale unui juriu de specialitate l-au clasat pe cardiologul Radu Căpâlneanu pe locul V în topul „Medici cu care Clujul se mândreşte".

Cardiologul şi totodată profesorul universitar Radu Căpâlneanu s-a născut la Cluj-Napoca şi este, asemenea filosofului Immanuel Kant, un om îndrăgostit de oraşul său natal. A fost întotdeauna de părere că „decât să pleci, e mai bine să faci ceea ce poţi, cu ceea ce ai, acolo unde eşti". În vârstă de 60 de ani, este director medical la Institutul Inimii „Niculae Stăncioiu" şi de numele său leagă în bună măsură renumele pe care îl are această unitate.

Iubeşte medicina şi consideră că e o diferenţă mare între cum se studia în vremea sa şi cum se studiază acum. „Noi am studiat în perioada comunistă când nu existau tentaţii şi opţiuni de petrecere a timpului liber şi, propriu-zis, nu aveam altceva de făcut decât să  citim şi să studiem", povesteşte reputatul cardiolog.

„Mergeam la teatru, la concerte şi eram canalizaţi pe profesia pe care ne-o alegeam la sfârşitul liceului. Nu aveam cărţi de specialitate nici în română nici în limbi străine, iar centrele de copiere xerox erau strict păzite de teama de a nu se multiplica manifeste împotriva regimului. Era o adevărată victorie să xeroxezi o  carte de specialitate", îşi mai aduce aminte profesorul.

Astăzi, punctează Căpâlneanu, se înţelege că „facultatea e facultativă". „Pe atunci se făcea prezenţa foarte strict în fiecare zi la fiecare curs. Concurenţa era atât de acerbă, încât eram convinşi că, dacă nu devenim profesionişti, atunci nu avem nicio şansă pe piaţa muncii. Eram şapte pe loc, iar acum nu se completează locurile", a remarcat medicul.

În ciuda faptului că a intrat la medicină în urma unui examen foarte greu, Radu Căpâlneanu este de părere că admiterea severă nu e o garanţie că facultatea va scoate medici excepţionali sau cercetători de înaltă ţinută. „În ce priveşte admiterea, nu ştiu ce să zic. Trebuie să ne gândim şi la faptul că cei mai mulţi şi mai buni laureaţi ai premiului Nobel în medicină au apărut în America imediat după război, când universităţile americane au decis ca pentru cinci ani să renunţe la examenul de admitere", spune Căpâlneanu.

O altă limbă

Profesorul Radu Căpâlneanu  consideră medicina un domeniu extrem de complex. „Medicina nu e mai grea decât alte facultăţi, dar are un limbaj extrem de bogat. De fapt, termenii de specialitate sunt atât de mulţi încât echivalează cu învăţarea vocabularului de bază al unei limbi străine. Îmi amintesc că tata, care a a fost finanţist şi specialist în drept a încercat odată să citească un curs de-al meu şi a găsit 250 de cuvinte al căror sens nu l-a înţeles după doar câteva pagini de lectură. M-a întrebat atunci: «Băiete, tu chiar ştii ce scrie aici, chiar înţelegi tot ce citeşti?» Era profund impresionat de mine atunci", îşi aminteşte cu emoţie în glas medicul.  

Ce ar schimba dacă ar fi ministrul Sănătăţii

„Dacă aş fi ministru aş schimba distribuţia banilor pe programele naţionale de sănătate. Se dau enorm de mulţi bani pentru diabet şi cancer; un singur pacient cu cancer primeşte lunar tratament de 150 - 300 de milioane de lei vechi, dar pentru bolile de inimă care sunt cele mai frecvente şi care dau mortalitatea cea mai crescută se alocă foarte puţini bani. În plus aş stabili o odată pentru totdeauna care este pachetul minim de servicii medicale de care poţi  beneficia în asigurarea medicală de stat şi aş preciza care sunt serviciile medicale de care poţi beneficia dacă îţi faci asigurarea privată de sănătate", spune profesorul clujean.

Ultima „bătălie"  

Profesorul spune că, acum, la finalul carierei, mai are o singură bătălie de dat. Şi anume, să-i convingă pe rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie, Constantin Ciuce, şi pe ministrul Educaţiei să lase studenţii de la medicină să facă practică în Insitututul Inimii, nu doar în clinicile Spitalului Judeţean. „Dacă în clinică ei văd 10 bolnavi de inimă, în institut ei văd 200 de bolnavi, cu patologie mult mai complexă şi învaţă cu adevărat meserie. Studenţii au nevoie de această practică în institute ca de aer", concluzionează profesorul Radu Căpâlneanu.