Bianca Răzor, noua Gabi Szabo a Europei

Campioana europeană la junioare nu are decât 16 ani şi toate previziunile spun că va deveni o mare sportivă . Bianca Răzor este prima sportivă din Cluj calificată la Olimpiada de la Londra din 2012, iar viitorul ei sună mai mult decât bine.

În urmă cu şase ani, antrenoarea de atletism Ana Ilea şi-a propus să facă o selecţie la şcolile clujene pentru a descoperi noi talente. După câteva probe care au constat în sărituri în lungime la groapa cu nisip şi alergare de viteză pe cincizeci de metri, o fetiţă de numai zece ani a impresionat-o prin calităţile pe care le avea. Ea era Bianca Răzor, o elevă silitoare, care cocheta cu dansurile populare şi nici nu se gândise vreodată ce ar vrea să facă atunci când va creşte mare.

Cu o experienţă de peste zece ani în pregătirea copiilor, Ana Ilea a simţit că micuţa poate deveni o sportivă de care să se audă şi peste hotare în viitor. Deşi nu mai făcuse asta niciodată, a decis să meargă personal acasă la părinţii fetei şi să încerce să-i convingă de faptul că atletismul are nevoie de copii cum este ea. „Eu tot timpul am fost de părere că un copil trebuie lăsat să aleagă ce-şi doreşte să facă. Doamna antrenoare a venit la noi şi ne-a cerut să o lăsăm la atletism. Am întrebat-o pe Bianca dacă vrea asta şi fără ezitare a spus că da. De aici încolo, lucrurile erau clare. Începuse să practice sportul în adevăratul sens al cuvântului", spune Angela, mama sportivei.

Joaca s-a transformat într-un mod de viaţă

Era doar în clasa a patra şi începuse practicarea atletismului de numai trei luni. Asta nu a împiedicat-o să ia startul la prima competiţie importantă, campionatul naţional. După faza zonală de la Cluj, s-a calificat la etapa naţională de la Bucureşti.

Acolo nu a obţinut decât un modest loc 17, dar perspectivele erau clare: specialiştii spuneau că Bianca are un talent care o va duce departe. „Nici nu ştiam ce e ăla atletism, totul a început ca o joacă. Am văzut că-mi place şi alergam, fără să mă gândesc neapărat de ce o fac", îşi aduce aminte sportiva cei dintâi paşi în sport.

Prima ieşire în străinătate a avut loc în luna mai a anului trecut, la Moscova, unde Campionatele Europene erau decisive pentru calificarea la Jocurile Olimpice pentru Tineret, din Singapore. S-a calificat fără probleme, iar la Olimpiadă a obţinut locul doi, pentru ca anul acesta să dea marea lovitură la Campionatul European de tineret de la Tallin, când a cucerit aurul suprem la proba de 400 de metri, acest lucru reprezentând o performanţă de invidiat.

A stat în aeroport patru ore

Drumul spre Estonia a fost un adevărat chin pentru Bianca şi antrenoarea sa. După zece ore cu trenul până la Bucureşti, de unde avionul a decolat spre Varşovia, au urmat patru ore de aşteptare în aeroportul din capitala Poloniei. „Am decolat la şase dimineaţa şi seara la aceeaşi oră eram pe stadion, la antrenament. A fost foarte obositor, dar nu am simţit-o nicio secundă nepregătită pentru concurs. După două zile în care am făcut câte un antrenament lejer, urma competiţia. Nu am avut nicio emoţie, pentru că era favorită şi ştiam că nu poate rata aurul. Era extrem de bine pregătită", spune Ana Ile, completată de eleva sa: „Am avut emoţii mari, la fel ca înaintea oricărui concurs, chiar dacă ştiam că pot să câştig. Stresul a fost mare în zilele de dinaintea competiţiei, dar mă bucur foarte mult că am trecut peste şi sunt campioană europeană", sunt vorbele sportivei abia ajunse acasă.

Gabi Szabo a fost întotdeauna modelul ei

Ca orice sportiv care visează să ajungă mare, şi Bianca Răzor are un idol după care îşi ghidează întreaga carieră. Adolescenta vrea să fie ca Gabriela Szabo, una dintre cele mai mari atlete pe care le-a avut vreodată România. O cunoaşte încă de pe vremea când a început să cocheteze cu atletismul şi spune că nu este exclus ca într-o bună zi să-i egaleze performanţele.

„Din păcate, nu am avut onoarea să urmăresc în direct nicio cursă de-a ei, pentru că eram mult prea mică, dar ulterior le-am văzut majoritatea pe internet. Încă din clasa a patra, când am cunoscut-o personal şi mi-a dat un autograf după un cros organizat la Bistriţa, mi-am spus că vreau să ajung ca ea. E visul oricărui sportiv să câştige cele mai strălucite medalii", spune Bianca.

Şi antrenoarea sa spune că Bianca are toate premisele să egaleze performanţele modelului său. „Seamănă foarte mult cu Gabi şi la aspect fizic şi şi în ceea ce priveşte calităţile sale. Eu sunt convinsă că poate să-i calce pe urme, dacă va fi în continuare la fel de serioasă şi devotată sportului pe care-l practică".

Îşi ia cărţile cu ea în cantonamente

Bianca Răzor este o adolescentă care iese din tiparele obişnuite. Dacă majoritatea copiilor de 15 - 16 ani preferă să-şi împartă timpul între şcoală şi distracţie, proaspăta campioană europeană se gândeşte doar la cariera ei. Este una dintre cele mai bune eleve ale Liceului Teoretic „Nicolae Bălcescu" din Cluj, chiar şi în condiţiile în care sportul de performanţă solicită foarte mult timp. „După şcoală, merg la antrenament, care durează cam două ore, iar după ce ajung acasă învăţ pentru a doua zi. Nu am activităţi deosebite, pentru că am planuri mari şi vreau să mi le îndeplinesc. Mai stau pe internet, dar uneori evit şi să ies în oraş cu prietenii, pentru că sunt obosită şi chiar dacă am timp liber, prefer să mă odihnesc. În cantonamente, îmi iau cărţile cu mine şi învăţ când stau în cameră", spune sportiva. Acest program strict o face pe Bianca, la numai 16 ani, una dintre cele mai promiţătoare sportive din România. Olimpiada din 2016 de la Rio de Janeiro este considerat momentul în care atleta îşi va demonstra cu adevărat valoarea. „Sunt pregătită să trec peste orice obstacole", este promisiunea noii stele a atletismului românesc.

Va merge la mare pe litoralul bulgăresc

În familia Răzor, a devenit o tradiţie ca fiecare vacanţă a Biancăi să fie petrecută la mare. La fel se va întâmpla şi în acest an, doar că de această dată, destinaţia va fi litoralul bulgăresc. „Doar anul trecut nu am fost la mare, în rest mergem de fiecare dată când am vacanţă. Câinele meu, Toto, va rămâne acasă, o să merg doar eu cu părinţii. Până acum mergeam aici, dar de data aceasta am ales Bulgaria. Am vacanţă până în septembrie şi aceasta este singura perioadă a anului când pot şi eu să mă relaxez", spune atleta.

INTERVIU

Ana Ile: „Orice antrenor şi-ar dori un sportiv cum e Bianca"

Antrenoarea Biancăi, Ana Ile, spune că rar se întâmplă ca un sportiv să fie atât de disciplinat şi dornic de performanţă.

Rep.:Când aţi început să antrenaţi şi cu ce vă puteţi lăuda până acum?

Ana Ile: În 1994 am debutat în această meserie. În afară de faptul că am şi eu un salariu ca orice profesor, pot fi şi mândră de sportivii pe care i-am pregătit. Am avut o sportivă cu performanţe foarte bune, Mihaela Susa, care acum se pregăteşte în Statele Unite. Tudor Pintea este un alt atlet talentat, dar în primul rând mă pot mândri cu performanţele Biancăi.

Rep.: Puteţi să o descrieţi pe Bianca în câteva cuvinte?

A.I.: Este genul de sportivă pe care orice profesor l-ar avea sub comandă. Este extrem de serioasă, muncitoare şi ştie foarte bine întotdeauna ce are de făcut. M-a impresionat încă de la început şi de asta am discutat personal cu părinţii ei să o lase la atletism. Va ajunge o mare sportivă, are foarte multe calităţi care o recomandă să tindă spre performanţele Gabrielei Szabo. Au multe lucruri în comun.

Rep.: Ce discutaţi cu ea înainte de competiţii?

A.I.: Legat de partea psihologică, mama ei are marele merit. Ştie mereu să o motiveze în aşa fel încât mie nu-mi rămâne decât să discut cu ea tactica de concurs. Totul vine de la sine de multe ori, pentru că este un copil care gândeşte, în primul rând. E o adevărată perfecţionistă, îi place să facă totul excelent. Atât timp cât se poate, în cantonamente dorm cu ea în cameră, pentru că mă simt mult mai liniştită când o văd că doarme şi totul e în regulă.

Rep.: Cum a fost la Tallin?

A.I.: Noi am plecat de la început cu ideea că Bianca trebuie să câştige. A concurat cu sportive cu un an sau doi mai mari decât ea, dar eram convinsă că va lua aurul. Totul a venit de la sine. În general, munca antrenorului este cam 50%, unde intră şi lucrurile organizatorice, nopţile nedormite şi antrenamentele în sine. Chiar dacă au mai fost greutăţi, niciodată nu am văzut-o pe Bianca demoralizată sau sceptică în ceea ce priveşte şansele ei. E o sportivă de admirat.

Rep.: Care va fi prima ei mare performanţă la senioare?

A.I.: Eu zic că la Olimpiada din 2016 se vor vedea primele rezultate. Este foarte tânără acum, dar viitorul ei sună bine. După ce fac antrenament cu ea şi încep cu o altă grupă, îmi dau seama cu cât este mai greu.

Rep.: Care sunt condiţiile de pregătire de care beneficiaţi?

A.I.: Nu pot să mă plâng din acest punct de vedere. Ne antrenăm în Parcul Babeş unde nu sunt probleme, iar costurile participării la competiţiile importante sunt suportate de către federaţie. Din păcate, şi părinţii sportivilor au de suportat anumite cheltuieli, pentru echipament sau medicaţie.