Autorităţile din Roşia Montană şi-au tăiat singure craca turismului

Roşienii care vor să facă turism spun că autorităţile locale le-au pus beţe în roate prin includerea a mai mult din jumătate din suprafaţa comunei în Planul Urbanistic General ca fiind monoindustrială. Cu alte cuvinte, acea suprafaţă nu poate fi folosită decât pentru minerit.

Galeriile romane, medievale şi contemporane, cele 43 de case de patromoniu, nouă lacuri artificiale, monumente ale naturii ca Piatra Corbului şi Piatra Despicată, opt biserici din culte diferite, toate înconjurate de un peisaj superb. Acestea sunt doar o parte dintre atuurile turistice ale Roşiei Montane. Cu toate acestea, în comună nu funcţionează decât trei pensiuni turistice, la 3.000 de locuitori.

„În 2002, consilierii locali au hotărât ca PUG-ul să cuprindă 24 de kilometri pătraţi, din cei 42 ai comunei, în care nu se poate construi nimic nou. Dacă depui cerere la Primărie, primeşti răspuns negativ“, expică Zeno Cornea, de la Fundaţia Culturală „Roşia Montană“ - care se opune proiectului minier - de ce în comună sunt înregistrate doar trei pensiuni.

În urma protestelor organizaţiilor neguvernamentale din zonă, autorităţile locale, cu încuviinţarea Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) au declarat centrul istoric al comunei „zonă protejată“. „E protejată numai pe hârtie, că e înconjurată numai de cariere. Sunt trei masive în jur în care se vor face detonări“, mai spune Zeno Cornea.

Minerii care nu vor turism
De partea cealaltă, primarul Roşiei, Eugen Furdui, spune că PUG-ul votat în 2002 va fi valabil până în 2012. „Noi am respectat doar Legea mineritului când am inclus cei 24 de kilometri în zona în care nu se mai poate construi. Este zona din jurul carierelor“, spune primarul. El este de părere, însă, că nici localnicii nu sunt prea încântaţi de ideea de a face turism, de aceea nu s-a dezvoltat această ramură în Roşia. „Turismul nu e o alternativă prioritară. Pensiunile sunt goale, nu vine nimeni. Eu sunt născut şi crescut aici şi ştiu cum gândesc oamenii ăştia. Sunt mineri din tată în fiu, iar unii nici nu pot nici nu vor să audă să facă altceva decât minerit“, mai declară primarul Furdui.

„Spuma“ turismului o iau alţii
„Pe timpul verii vin şi câte două-trei autocare pe zi cu turişti“, spune viceprimarul Roşiei, Ovidiu Felea. Aceştia, însă, vin, văd şi pleacă mai departe, la pensiunile din localităţile din jur. „E politică povestea cu turismul, să scoată Gold-ul (compania RMGC – n.r.) afară. No, să vină turiştii! Unde sunt turiştii? Nici când a fost Fânfestul n-au venit să stea la mine“, declară Florea Bolog, proprietarul uneia dintre cele trei pensiuni din Roşia, care este şi angajat al RMGC.
O pensiune are şi cunoscutul militant împotriva proiectului minier, Eugen David. A avut norocul să o construiască înainte de 2002, înainte de a intra în vigoare PUG-ul care interzice contrucţiile noi. „Am făcut-o din fonduri proprii. Din ’97 lucrez la ea şi numai anul ăstă o să-i dau drumul. Problema e alta: nu numai autorizaţii de construcţie nu se dau, dar nici fonduri europene nu poţi să iei, pentru că trebuie să obţii de la Primărie documente că e viabilă investiţia. Evident, Primăria nu le dă“, se plânge Eugen David.

Cum fac alţii turism
În timp ce în Roşia Montană sunt, în total, trei pensiuni, la aproximativ 40 de kilometri de Roşia Montană, în comuna Albac, funcţionează 42 de unităţi de cazare. Primarul Tiberiu Todea spune că, pe zi, capacitatea de cazare este de 650 de persoane. „Acum, în plină criză, gradul de ocupare este de numai 30- 45%. În timpul sărbătorilor de iarnă este 80-90%. La noi vin, se cazează şi mănâncă. Majoritatea se duc şi vizitează toată zona, în Bihor, Avram Iancu, Roşia Montană, Salina Turda”, precizează primarul din Albac.

UNESCO, numai după exploatare
Asociaţia bucureşteană Arhitecură, Restaurare, Arheologie (ARA) a făcut de curând demersuri pentru ca centrul istoric al Roşiei Montane să fie declarat patrimoniu UNESCO. „Nu sunt de acord cu această idee. Trebuie declarat patrimoniu UNESCO după ce reabilităm clădirile şi după ce terminăm cu exploatarea aurului, peste vreo 20 de ani, dar nu acuma“, este de părere primarul Eugen Furdui.

Asociaţia „Arhitectură. Restaurare. Arheologie" (ARA) a cerut, încă din iunie 2009, Ministerului Culturii demararea procedurilor de înscriere a peisajului minier de la Roşia în Lista Patromoniului Cultural al UNESCO. Pentru că nu au primit răspuns din partea ministerului, ARA a reluat cererea în aprilie 2010.

Asociaţia a cerut iniţierea procedurii de clasare a valorilor de patrimoniu, pentru a pune sub protecţia legii elemente valoroase ale mediului istoric de la Roşia Montană. Ba mai mult, ARA a cerut „înştiinţarea Procurorului General al României despre distrugerea patrimoniului construit de la Roşia Montană, care astăzi nu este anchetată, ci încurajată“, se precizează într-o scrisoare deschisă adresată premierului Emil Boc şi miistrului Culturii, Kelemen Hunor.

În prezent, ARA restaurează din fonduri proprii fosta casă parohială unitariană din Roşia Montană, care a fost contruită în 1935. După restaurare, acolo ar umra să fie organiuate şcoli de vară şi alte activiăţi ale asociaţiei.