Ariana Arcu, un an pe scenă cu Scorpions

Violoncelista din Cluj a înregistrat împreună cu trupa Scorpions un album şi a susţinut alături de muzicienii nemţi câteva zeci de concerte. Timp de un an, violoncelista Ariana Arcu, originară din Cluj, a trăit o viaţă de rockstar, alături de nemţii de la Scorpions: a avut bodyguarzi, a locuit în hoteluri luxoase şi a câştigat sute de dolari pe un concert.

A plecat de aproape zece ani în Statele Unite ale Americii, a absolvit un doctorat la University of Alabama, a ajuns să predea la University of North Alabama, cântă în orchestra simfonică a oraşului Huntsville şi se poate lăuda cu colaborări de cinci stele: Scorpions sau Deep Purple. Este Ariana Arcu - o violoncelistă din Cluj, care la 34 de ani se poate lăuda cu o carte de vizită la care orice tânăr muzician visează pe băncile facultăţii.

Ariana a avut ocazia încă de mică să asculte muzică clasică de cea mai bună calitate. Născută într-o familie de muzicieni la Cluj-Napoca, tânăra a decis să urmeze studii în domeniu. Primii trei ani de studenţie şi i-a petrecut la Academia de Muzică „Gheorghe Dima" din oraşul natal. Întrucât a simţit nevoia unei schimbări, în 1998 a decis să se mute la Bucureşti, unde a studiat în ultimii doi ani, tot violoncelul, la Conservator. Mutarea a fost inspirată, Capitala fiind locul de unde a început povestea de succes a Arianei. Aici l-a cunoscut pe George Angelescu, un muzician român stabilit în Germania, care i-a intermediat o colaborare cu legendarii rockeri de la Scorpions.

Un an alături de Scorpions

Negocierile cu celebrii muzicieni nu au durat prea mult, îşi adduce mainte violoncelista. Le-a trimis nemţilor o casetă video cu un concert în care era protagonistă, iar la scurt a fost anunţată că va fi una dintre invitatele speciale de pe noul material discografic al nemţilor. Clujeanca nu a avut prea mult timp să se entuziasmeze de reuşita ei, fiind chemată pentru repetiţii la începutul lui 2001, în studioul din Hanovra al rockerilor de la Scorpions.

„Eu am fost crescută în spiritul muzicii clasice şi nu i-am acordat colaborării prea multă importanţă, la vremea respectivă. Au fost foarte simpatici, însă de la prima întâlnire. Nu erau cu nasul pe sus. Klause Meine (solistul - n.r.) mai ales, este foarte primitor. Le-a plăcut de la început de mine. Îmi amintesc că Rudy (Rudolf Schenker, fondatorul trupei - n.r.) se uita la mine şi dădea din cap aprobator", rememorează violoncelista primele zile petrecute alături de „scorpioni".

Pe albumul Scorpions

Au urmat săptămâni de repetiţii în Hanovra, iar apoi un an întreg de concerte, în care clujeanca a trăit ca un star rock: „Managerul trupei a avut ideea să mă scoată în faţă. Mi-a cumpărat haine de concert, m-a dus la coafor, a investit practic în imaginea mea". Decizia managerului Scorpions nu a fost însă pe placul fetelor de la backing vocals, susţine Ariana. „Asta a creat o uşoară râcă. Ţin minte că cele trei fete de la backing vocals au devenit invidioase datorită acestui lucru", îşi aminteşte clujeanca. Ariana Arcu a susţinut, timp de un an, câteva zeci de concerte alături de Scorpions în ţări precum Portugalia, Germania, Franţa, dar şi în Asia.

Trei dintre concertele live din Lisabona au fost înregistrate, iar cele mai reuşite variante au fost imprimate pentru albumul „Acoustica", lansat în 2001.

Onorariu mai mic pentru români

În acest turneu, Ariana a reuşit să-i cunoască bine pe membrii trupei - au fost în cluburi, au dansat, au stat mult de vorbă: „Eu stăteam tot în Bucureşti, însă zburam pentru un concert tot la două săptămâni. Eram, practic, alături de ceilalţi artiţşti invitaţi, parte din Scopions. Aveam şi noi bodyguarzi oriunde mergeam. Cu binele te obişnuieşti repede, chiar dacă a fost o experienţă diferită pentru mine", mărturiseşte Ariana. Ea spune că nu a contat vreodată pentru cei de la Scorpions faptul că provenea din România, mai puţin, însă, când a venit vorba de onorariu. „Au ţinut cont că sunt româncă la bani. Eram plătită diferenţiat, comparativ cu clăparul englez, invitat şi el în acest proiect. Am câştigat, totuşi, bine, câteva sute de mărci pe concert. Am putut trăi bine, un an, exclusiv din aceşti bani", a mărturisit Ariana Arcu.

„Acoustica", lansat în 2001

Albumul Acoustica, material discografic la care a lucrat şi violoncelista din Cluj, a fost lansat de trupa Scorpions în 2001. Acesta a fost înregistrat în timpul a trei concerte susţinute de Scorpions în Lisabona, Portugalia. Alături de clujeanca Ariana Arcu, din trupa care a înregistrat materialul discografic au mai făcut parte trei soliste „backing vocals", un percuţioniast, un chitarist şi un pianist. Printre piesele cantata pe „Acoustica" se numără faimoasele „Dust in the wind", „You and I" ori „Loving you Sunday.

Cântă în cea mai veche orchestră din Alabama

Ariana a pierdut contactul cu cei de la Scorpions în 2003, după ce a decis să studieze în America, la University of Alabama, unde o obţinut o bursă lunară de  masterat în valoare de 1.000 de dolari. Ea a terminat anul acesta şi doctoratul aici şi a devenit şi cadru didactic la University of North Alabama, unde predă violoncelul.

Nu i-a fost uşor, însă, să se adapteze la sistemul de învăţământ muzical din SUA: „La noi se pune bază pe cum cânţi, pe când acolo se pune accent mare şi pe teorie. Nu ai atâta timp de studiu la instrument ca la noi". Clujeanca susţine că bursa de 1.000 de dolari pe care o primea nu i-ar fi asigurat nici măcar minimul necesar traiului. Pentru a reuşi să se întreţină în America, Ariana s-a angajat încă din primul an de masterat în cea mai veche orchestră din Alabama, Huntsville Symphony Orchestra. A avut noroc pentru că a prins un job pe care l-a considerat  „bine plătit", întrucât aici câştigă 500 de dolari pentru cinci repetiţii şi un concert.

Experienţa de dascăl la University of North Alabama i-a schimbat optica asupra metodelor de predare în şcoli. Deşi este de părere că sistemul de învăţământ din România dă muzicieni de mare valoare, nu este de acord cu nota competitivă „dusă la extrem" în rândul elevilor şi studenţilor. „În România ţi se induce încă de mic să fii cel mai bun. Şi nu e deloc bine, pentru că atunci ajungi să faci muzică din frică şi nu din dragoste. Acesta este motivul pentru care am dorit să plec în State. Am vrut să mă rup, să-mi recâştig încrederea în mine", povesteşte violoncelista.

„Din ce să trăiesc aici?"

Ariana Arcu se întoarce la Cluj în fiecare an, preţ de câteva săptămâni. Spune că s-ar întoarce definitiv în ţară, dacă în România un muzician ar putea duce o viaţă decentă. „Din ce să trăiesc aici? O duc foarte greu oamenii la Filarmonică sau de la Conservator, spre exemplu. Înainte de criză, chiar m-am gândit să mă întorc. În America, dacă ai un post la Universitate sau într-o orchestră unde eşti angajat permanent, faci parte din clasa medie. Îţi permiţi o casă, o maşină cumsecade", mărturiseşte Ariana Arcu. Ea a comparat viaţa de muzician cu „sclavia". „Suntem sclavi. Viaţa de muzician e una de sclavie. Nu există zi în care să nu fi studiat. Toţi pornim cu ideea că vom ajunge mari solişti, dar din păcate, oriunde în lume să iei un post într-o orchestră reprezintă o mare luptă", a conchis Ariana Arcu.