Lucian Ţion a venit din SUA să facă din parastas comedie

A studiat filmul în America şi l-a predat apoi prin lume. După ce s-a plimbat de-a lungul şi de-a latul ţărilor exotice, din lumea a treia a revenit acasă cu un film despre satul românesc.

La americani filmul se studiază printre altele. „Faci specializare în artele video, dar înveţi şi fizică şi ştiinţe naturale. E puţin diferit de şcoala românească”, spuneŢion. După absolvire a continuat să lucreze în mediul academic american. A predat discipline precum utilizarea aparaturii video la Universitatea Columbia din New York. Pentru că dorea să cunoască lumea, a apelat la site-ul de repartizare a profesorilor spre ţări din lumea a treia. A lucrat ca profesor de teatru în ţări din aproape toate continentele, în Bangladesh, Camerun, Tadjukistan, Peru. A reuşit să cunoască o altă faţă a ţărilor mai puţin dezvoltate, chiar din interior.

Psiholog pentru ţăranul de tip nou

Revenit acasă s-a apucat de ce ştia mai bine, de film. A relizat cu mijloace materiale simbolice un film de mediu metraj, „Parastasul lui Viorel nu se mai ţine aici”. Este o comedie realizată în câteva zile în mediul rural. De ce comedie, pentru că asta lipseşte aici. Şi de ce la ţară, pentru că este mai puţin căutat spaţiul rural de către cineaşti. Ţăranul de tip nou, revenit din occident este tratat de un psiholog de la oraş. Printre pacienţi, şoferul de tir a revenit şi cu un prieten pe post de partener de sex, iar acum obiceiurile importate din vest se fac şi desfac în locul crâşmei, la o şedinţă la capul mortului. Pelicula circulă deja prin case de cultură şi cluburi.

Spre deosebire însă de continentul american, Europa de Est şi România au o sumedenie de subiecte virgine, atât cele sociale, cât şi cele documentare, de mediu. A intrat şi în competiţia Festivalului de Film Transilvania. Deocamdată doar cu scenariul de film, fiind finalist în concursul HBO. "Sper ca la anul să transform scenariul într-un lung metraj", spune Ţion.

profil

NĂSCUT. 24 septembrie 1975, Cluj, Mănăştur
STUDII. Universitatea de Arte liberale, specializarea film, SUA
EXPERIENŢĂ. profesor teatru film Bangladesh, Peru, Ungaria, Camerun, Tadjikistan
FAMILIE. căsătorit

ce-i place

Că publicul clujean are reacţii oneste la vizionarea filmelor. Nu iartă orice greşeală, dar la o poantă bună râde cu poftă. În SUA relaţia publicului este mai rafinată, mai puţin spontană.

ce nu-i place

Că se vorbeşte în sală la cinema. Se comentează cu voce tare, la fel ca înainte de Revoluţie. E drept acest fenomen este mai pregnant la malluri, decât la cinematograful Arta. În SUA este şi ronţăitul de popcorn deranjant, dar măcar acolo nu se vorbeşte în timpul proiecţiilor.

întrebări şi răspunsuri

Ce v-a impresionat în pelerinajele din lume?
Teatrul stradal din Africa, prin care erau informaţi localnicii asupra pericolului SIDA. Rezervaţiile pentru bogătaşi din Bangladesh.

Unde vă vedeţi într-o competiţie cu valul nou de cineaşti români?
Nu suntem într-o competiţie. Îmi plac peliculele lor, deşi sunt făcute mai degrabă pentru festivaluri, decât pentru publicul larg. Mesajul filmelor mele este mai aproape de personaje.

Ce proiecte aveţi legate de Cluj?
În afară de lung metrajul cu tematică rurală, am învedere filme documentare cu istoria oraşului. Istoria romană şi diversitatea bisericilor din Cluj nu sunt cunoscute în străinătate. Aici la noi, documentariştii şi regizorii au o piaţă virgină. În SUA puţine subiecte mai sunt netratate de cineaşti.